Leziunile de cartilaj ale genunchiului – cauze, simptome, tratament
Cartilajul articular acoperă capetele osoase din genunchi și permite mișcarea fără frecare. Când acest strat se fisurează sau se desprinde pe o zonă limitată, apar durerea la încărcare, umflarea după efort și, uneori, senzația că ceva se agață în articulație. Leziunea poate rămâne stabilă ani la rând sau poate evolua, în funcție de mărime și de localizare.
Ce este leziunea de cartilaj
Cartilajul articular este stratul neted care acoperă capetele femurului, ale tibiei și fața posterioară a rotulei. O leziune de cartilaj — numită și leziune condrală — este o întrerupere a acestui strat, pe o suprafață delimitată.
Cartilajul are trei roluri: face ca suprafețele articulare să alunece una peste alta aproape fără frecare, distribuie încărcarea pe o suprafață mai mare și amortizează șocurile din mers și din coborâtul scărilor. Spre deosebire de os, nu are vase de sânge proprii și se hrănește din lichidul articular, ceea ce explică de ce se reface greu.
Leziunile se descriu după adâncime. Cele superficiale ating doar suprafața și se manifestă prin înmuierea și fisurarea stratului. Cele parțiale coboară în grosimea cartilajului fără să ajungă la os. Cele profunde traversează tot stratul și expun osul subcondral; când se desprinde și un fragment de os, leziunea se numește osteocondrală, iar fragmentul detașat complet ajunge liber în articulație și poate produce blocaje.
Mărimea și localizarea contează mai mult decât denumirea. O leziune mică, într-o zonă care nu preia încărcare, poate rămâne mută ani la rând, în timp ce una de pe condilul femural, acolo unde se sprijină greutatea corpului, devine simptomatică devreme. Pacienții spun deseori că li s-a „tocit cartilajul” sau că au „cartilajul uzat”; termenul medical pentru înmuierea cartilajului rotulian este condromalacie rotuliană, iar când degradarea cuprinde întreaga articulație, nu o zonă limitată, se vorbește despre gonartroză.
Cum se manifestă
Simptomele sunt mecanice: apar la încărcare și la anumite mișcări, nu în repaus. Cu cât leziunea e mai profundă și mai bine plasată în zona de sprijin, cu atât se manifestă mai devreme.
Durere pe un punct, la efort
Durerea este de obicei localizată, nu difuză, și poate fi arătată cu degetul. Apare la coborâtul scărilor, la ridicarea de pe scaun, la mersul pe teren denivelat sau după o perioadă mai lungă de stat în picioare. Se liniștește în repaus și revine la reluarea efortului.
Umflare după efort
Genunchiul se umflă la câteva ore după activitate și revine după una–două zile de menajare. Este semnul că articulația reacționează la solicitare. Revărsatul care apare de fiecare dată la același tip de efort orientează către o cauză mecanică.
Agățare, pocnituri, senzația că ceva se prinde
Marginea desprinsă a cartilajului sau un fragment liber poate produce o senzație de agățare la un anumit unghi de flexie, un clic sau o pocnitură. Uneori genunchiul se blochează câteva secunde și se deblochează singur, cu o mișcare de rotație.
Rigiditate și nesiguranță
După o perioadă de repaus — dimineața sau după ce stai mult jos — genunchiul pornește greu și se „dezmorțește” în câteva minute. Mulți pacienți descriu și o senzație de nesiguranță, de genunchi care ar putea ceda, mai ales pe scări sau pe teren neregulat.
De ce apare
Cartilajul se deteriorează fie brusc, printr-un traumatism, fie treptat, prin încărcare repetată pe o zonă care preia mai mult decât ar trebui. Cele două mecanisme se combină des la același pacient.
Traumatism direct sau prin torsiune
O lovitură sau o răsucire cu piciorul fixat pe sol poate desprinde un fragment de cartilaj dintr-o singură mișcare. Este mecanismul tipic la accidentele sportive și la căderi.
Luxația de rotulă
La ieșirea rotulei din șanțul ei, cele două suprafețe se ciocnesc și se produce frecvent o leziune osteocondrală. Vezi și articolul despre luxația de rotulă.
Leziuni asociate de menisc și de ligament
Meniscul lezat nu mai distribuie încărcarea, iar un genunchi instabil după ruptura ligamentului încrucișat anterior încarcă repetat aceleași zone. Vezi și leziunile de menisc.
Aliniament și suprasolicitare
Genunchiul în var sau în valg mută sarcina pe un singur compartiment, iar displazia trohleară face același lucru pentru articulația dintre rotulă și femur. Greutatea corporală crescută amplifică efectul.
Osteocondrita disecantă
La adolescenți și la adulții tineri, o zonă de os subcondral își pierde vascularizația, iar cartilajul de deasupra se poate desprinde odată cu ea. Apare mai frecvent pe condilul femural intern și cere urmărire.
Degenerarea progresivă
Uzura care se instalează în ani subțiază cartilajul difuz, nu pe o zonă delimitată. Apare mai frecvent după 50 de ani și reprezintă trecerea de la leziunea focală la artroza articulației.
Când e nevoie de consult
Nu orice durere de genunchi cere prezentare imediată. Situațiile de mai jos se evaluează însă fără amânare, fiindcă în spatele lor poate sta un fragment liber în articulație sau o altă urgență.
Situații care cer evaluare imediată
- Genunchiul rămâne blocat și nu se poate întinde complet, iar blocajul nu cedează de la sine
- Genunchiul se umflă masiv în primele ore după un traumatism
- Sprijinul pe picior devine imposibil după o lovitură sau o răsucire
- Genunchiul este cald, roșu și dureros, cu febră sau frisoane
Se programează o evaluare atunci când durerea la încărcare persistă peste patru–șase săptămâni, când genunchiul se umflă în mod repetat după același tip de efort, când apar agățări sau pocnituri la o anumită mișcare sau când limitarea începe să schimbe activitățile zilnice. Dacă nu ești sigur de unde vine durerea, ghidul durerii de genunchi te ajută să o localizezi.
Cum se pune diagnosticul
Examenul clinic ridică suspiciunea și exclude celelalte cauze de durere mecanică; imagistica confirmă leziunea și arată ce alte structuri sunt afectate.
- 01
Istoric și mecanism
Prima parte a consultației stabilește cum a început durerea.
- Dacă a existat un traumatism și ce s-a întâmplat în primele ore
- Ce mișcări declanșează durerea și dacă apar blocaje
- Cum se comportă genunchiul după efort și cât durează umflarea
Genunchiul umflat în primele ore după traumatism are altă semnificație decât cel umflat a doua zi. - 02
Examen clinic
Se caută punctul dureros și se testează structurile care pot da simptome asemănătoare.
- Lichidul în articulație și limitarea extensiei
- Durerea la palparea interliniei articulare și la compresia rotulei
- Testele pentru menisc și pentru stabilitatea ligamentară
- Alinierea membrului și tonusul cvadricepsului
Multe leziuni de cartilaj coexistă cu o leziune de menisc sau de ligament; examinarea le caută pe toate. - 03
Investigații imagistice
- Radiografia — se face în încărcare și arată alinierea, spațiul articular și fragmentele osoase libere; cartilajul nu se vede pe radiografie
- RMN-ul — arată grosimea și continuitatea cartilajului, starea osului de dedesubt și leziunile asociate de menisc sau de ligament
Investigația se alege în funcție de suspiciunea clinică, nu de rutină, și se efectuează într-un serviciu de imagistică, pe baza recomandării. - 04
Concluzia și planul
La controlul care urmează investigațiilor se stabilesc mărimea leziunii, leziunile asociate și direcția de tratament.
Artroscopia evaluează cartilajul direct, dar se propune ca gest terapeutic, nu ca investigație de primă intenție. Vezi investigațiile în ortopedie
Tratamentul fără operație
Tratamentul conservator urmărește reducerea durerii și a inflamației, refacerea controlului muscular și scăderea încărcării pe zona lezată. Măsurile se aplică împreună; luate izolat, fiecare dintre ele face puțin.
Adaptarea încărcării
Primul pas este scoaterea din program a mișcărilor care reproduc durerea, fără a renunța la activitatea fizică.
- Se reduc alergarea pe teren dur, săriturile și mișcările cu pivotare
- Se păstrează mersul, bicicleta și înotul, care solicită mai puțin suprafețele articulare
- Repausul complet se limitează la episoadele acute, fiindcă imobilizarea prelungită slăbește musculatura
Kinetoterapie
Programul urmărește refacerea forței cvadricepsului și a controlului șoldului, care împreună stabilizează genunchiul și repartizează mai bine sarcina.
- Exerciții progresive de tonifiere, adaptate la ce doare și la ce nu
- Lucru pe mobilitate și pe controlul mișcării, nu doar pe forță
- Continuarea programului acasă, între ședințe
Medicație și măsuri locale
Antiinflamatoarele nesteroidiene se folosesc pe perioade scurte, la indicație, pentru episoadele dureroase, iar aplicarea locală de rece după efort poate reduce umflarea. Medicația nu oprește evoluția leziunii și nu înlocuiește recuperarea.
Corecția factorilor mecanici
Acolo unde alinierea întreține problema, se intervine asupra ei: scăderea greutății, încălțăminte cu amortizare, susținători plantari sau o orteză care descarcă compartimentul afectat.
Kinetoterapia se desfășoară cu un kinetoterapeut, într-un serviciu de recuperare, iar procedurile de fizioterapie se recomandă, nu se efectuează la cabinet. La consultație se stabilesc obiectivele programului și momentul reevaluării.
Când se recomandă infiltrația
Infiltrația intră în discuție când durerea și inflamația împiedică programul de recuperare. Nu înlocuiește cartilajul pierdut și nu se folosește ca tratament izolat, ci ca pas care face posibile celelalte măsuri.
Corticosteroizi
Se folosesc în episodul inflamator, când genunchiul este umflat și dureros, pentru a reduce reacția articulară și a permite reluarea exercițiilor. Se administrează la intervale rare, nu repetat.
Detalii
Acid hialuronic
Se ia în discuție în contextul degenerării cartilajului articular, când suprafețele au început să își piardă netezimea. Urmărește ameliorarea alunecării și a durerii la încărcare.
Detalii
PRP
Se ia în discuție la pacientul activ, cu leziune limitată și cartilaj păstrat în jur, ca parte a unui plan care include kinetoterapia și adaptarea activității.
DetaliiSubstanța, numărul de administrări și intervalul dintre ele se stabilesc la consultație, după diagnostic și în funcție de evoluție. Administrarea se face sub ghidaj ecografic, pentru ca substanța să ajungă exact în spațiul articular.
Genunchiul se umflă după fiecare efort și se agață la anumite mișcări?
La consultație se stabilesc localizarea leziunii, investigațiile necesare și direcția de tratament. Consultații CNAS și private, la Policlinica Titan.
Sau sună la 0764 652 686 Scrie pe WhatsApp
Când se ajunge la operație
Se pune problema intervenției în două situații. Prima: simptomele mecanice care nu cedează — blocajul repetat, agățarea, fragmentul liber în articulație. A doua: leziunea delimitată, cu cartilaj sănătos în jur, care rămâne dureroasă după un program de recuperare condus corect, la un pacient activ.
Opțiunile se aleg după mărimea și adâncimea leziunii. Artroscopia permite regularizarea marginilor instabile și îndepărtarea fragmentelor libere. La defectele mici, care ajung la os, se poate folosi stimularea măduvei osoase prin microfracturi. La defectele bine delimitate de pe suprafața de sprijin se poate lua în discuție mozaicoplastia, adică acoperirea zonei cu grefe osteocartilaginoase proprii. Decizia ține și de aliniere, de starea meniscurilor și de stabilitatea ligamentară — corectarea acestora face parte din același plan.
Ce ține de tine
Între consultații, cea mai mare parte a rezultatului vine din felul în care este încărcată articulația zi de zi și din constanța exercițiilor.
Ce ajută
- Menținerea unei greutăți corporale echilibrate — fiecare kilogram în minus se resimte multiplicat la nivelul genunchiului în timpul mersului
- Activitate fizică regulată cu încărcare redusă: bicicletă cu șaua ridicată, înot, mers pe teren plan
- Exercițiile de tonifiere a cvadricepsului și a musculaturii feselor, făcute zilnic, nu doar în ziua ședinței de kinetoterapie
- Încălțăminte cu talpă care amortizează, mai ales dacă stai mult în picioare
- Rece local după efortul care umflă genunchiul
Ce se evită
- Genuflexiunile profunde și statul prelungit pe vine, care apasă suprafețele articulare la unghiuri mari
- Alergarea pe asfalt și săriturile, cât timp genunchiul se umflă după efort
- Urcatul și coborâtul repetat al scărilor, când acestea reproduc durerea
- Antiinflamatoarele luate din proprie inițiativă, perioade lungi
- Amânarea evaluării când apar blocaje — un fragment liber poate deteriora și cartilajul din jur
Leziunile de cartilaj apar rar singure. Meniscul, ligamentele și alinierea membrului fac parte din același tablou și se evaluează împreună.
Întrebări frecvente
Cartilajul articular se reface singur?
Cartilajul nu are vase de sânge proprii, iar capacitatea lui de refacere spontană este limitată. O leziune mică poate rămâne stabilă ani la rând dacă articulația nu este suprasolicitată. Tratamentul urmărește reducerea durerii, protejarea zonei rămase și, în cazurile selectate, acoperirea defectului chirurgical.
Este nevoie de RMN pentru diagnostic?
RMN-ul este investigația de referință pentru evaluarea cartilajului, a osului de sub el și a leziunilor asociate de menisc sau de ligament. Radiografia rămâne primul pas, fiindcă arată alinierea și spațiul articular, dar nu vede cartilajul direct. Investigația se recomandă în funcție de suspiciunea clinică, nu de rutină.
O leziune de cartilaj poate bloca genunchiul?
Da. Un fragment desprins din cartilaj sau din osul de sub el se poate deplasa în articulație și poate produce agățare, pocnituri sau blocaj, adică imposibilitatea de a întinde complet genunchiul. Blocajul care nu cedează este o situație care cere evaluare fără amânare.
Leziunea de cartilaj duce la artroză?
O leziune netratată crește încărcarea pe suprafețele vecine, iar în timp acest lucru poate favoriza degenerarea cartilajului rămas. Evoluția nu este aceeași la toți: depinde de mărimea și localizarea leziunii, de aliniere, de greutate și de nivelul de activitate.
Se poate face sport cu o leziune de cartilaj?
Activitatea fizică se menține, dar se aleg formele cu încărcare redusă pe articulație — bicicletă, înot, exerciții de tonifiere. Alergarea pe teren dur, săriturile și mișcările cu pivotare se reduc sau se amână, în funcție de simptome. Programul se stabilește la consultație, în funcție de leziune și de nivelul de activitate.
Infiltrația ajută la o leziune de cartilaj?
Infiltrația poate reduce durerea și inflamația și poate face posibil programul de kinetoterapie, dar nu înlocuiește cartilajul pierdut. Substanța se alege după diagnostic și după situația clinică, iar administrarea se face sub ghidaj ecografic.
Când se ajunge la operație?
Se pune problema intervenției când simptomele mecanice persistă — blocaj, agățare, fragment liber în articulație — sau când o leziune bine delimitată nu răspunde la tratamentul conservator la un pacient activ. Decizia se ia în funcție de mărimea și localizarea leziunii, de starea cartilajului din jur și de leziunile asociate.
Cât durează până se stabilește diagnosticul?
Examenul clinic orientează diagnosticul de la prima consultație. RMN-ul se programează separat, într-un serviciu de imagistică, pe baza recomandării, iar concluzia se stabilește la controlul care urmează investigațiilor.
