Durere de genunchi – cauze, semne de alarmă și când mergi la medic

Cauzele sunt variate: leziuni de menisc, rupturi ligamentare, gonartroză, tendinopatii, instabilitate rotuliană sau inflamație articulară. Localizarea durerii — anterioară, medială, laterală sau posterioară — oferă primul indiciu, iar modul în care se comportă durerea îl completează. Diagnosticul precis cere examen clinic, fiindcă tratamentul diferă semnificativ în funcție de cauză.

Durerea medială, resimțită pe partea dinspre celălalt picior, este cea mai frecventă localizare. În zona respectivă se află meniscul intern, ligamentul colateral medial și compartimentul intern al articulației. Durerea care se agravează la torsiune, la urcatul scărilor sau la sprijinul pe piciorul afectat orientează către aceste structuri. Dacă apare și blocaj sau umflare, evaluarea nu ar trebui amânată.

În foseta poplitee se află bursa poplitee, capsula posterioară și ligamentul încrucișat posterior. Durerea posterioară se însoțește frecvent de o senzație de tensiune la flexia completă sau la statul în genunchi, iar uneori de o umflătură palpabilă. Umflătura din spatele genunchiului este de regulă secundară unei afecțiuni din interiorul articulației, nu o boală de sine stătătoare. Durerea posterioară însoțită de umflarea și durerea gambei cere evaluare promptă.

Durerea laterală implică meniscul extern, ligamentul colateral lateral și tractul iliotibial, care trece pe fața externă a genunchiului. Apare tipic la alergare prelungită, la coborârea în pantă sau după activitate repetitivă, și se poate ameliora la repaus pentru a reveni la reluarea efortului. Localizarea exactă la palpare — pe interlinia articulară sau pe condilul lateral — face diferența la examenul clinic.

Durerea anterioară vine din rotulă, din tendonul rotulian, din tendonul cvadricipital sau din cartilajul de pe fața posterioară a rotulei. Semnul cel mai constant este agravarea la coborâtul scărilor, la genuflexiuni și după statul prelungit cu genunchiul îndoit. Este localizarea frecventă la adulți tineri și la sportivi, iar evaluarea urmărește traiectoria rotulei și forța cvadricepsului.

Depinde de cauză. Durerea ușoară apărută după suprasolicitare poate ceda în câteva zile cu repaus. Durerea care persistă mai mult de două-trei săptămâni, care revine frecvent sau care este însoțită de tumefacție, instabilitate ori limitarea mișcării necesită evaluare ortopedică — amânarea poate agrava leziunea sau întârzia tratamentul.

Nu neapărat. Durerea la mers poate fi cauzată de gonartroză, dar și de leziuni de menisc, tendinopatie sau instabilitate rotuliană. Gonartroza apare mai frecvent la vârste înaintate și se asociază tipic cu rigiditate la pornire și agravare progresivă, însă diagnosticul cere examen clinic și, de obicei, radiografie pentru confirmare.

Nu orice durere de genunchi necesită investigații imagistice — decizia se ia după examenul clinic. Radiografia este indicată când se suspectează modificări osoase sau artroză. RMN-ul este util în suspiciunea de leziuni ligamentare sau meniscale. Ecografia musculoscheletală evaluează structurile periarticulare și se efectuează într-un serviciu de imagistică, pe baza recomandării.

Blocajul adevărat înseamnă că genunchiul nu se mai poate întinde sau îndoi complet, ca și cum ceva s-ar interpune mecanic în articulație. Se deosebește de limitarea mișcării cauzată doar de durere sau de umflătură, iar distincția se face la examenul clinic. Blocajul instalat brusc, după un traumatism, cere evaluare promptă.

Intervenția chirurgicală se discută atunci când există leziuni structurale care nu pot fi tratate conservator sau când simptomele persistă după un tratament corect urmat. Ruptura completă de ligament încrucișat anterior la o persoană activă, leziunile de menisc cu blocaj articular sau artroza avansată cu afectarea semnificativă a activităților zilnice sunt situații în care se evaluează indicația operatorie.