Afecțiunile mâinii – simptome, diagnostic și tratament

Nu, dar este cauza cea mai frecventă. Ce contează sunt degetele afectate: amorțeala în police, index și degetul mijlociu, ameliorată la scuturarea mâinii, orientează spre compresia nervului median la pumn. Amorțeala în inelar și în degetul mic indică mai degrabă o problemă a nervului cubital, de obicei la cot. Amorțeala în toate degetele sau însoțită de dureri de gât poate veni de la coloana cervicală ori dintr-o suferință generalizată a nervilor. Examenul clinic separă aceste situații, iar electromiografia le confirmă atunci când tabloul nu este clar.

În formele ușoare și moderate, da. Atela de pumn purtată noaptea în poziție neutră, adaptarea activităților care întrețin simptomul și exercițiile de alunecare a nervului aduc ameliorare la o parte dintre pacienți, iar acolo unde simptomele persistă se poate discuta o infiltrație ecoghidată în tunelul carpian, care deschide fereastra în care restul măsurilor devin eficiente. Situația se schimbă când apar semne de compresie avansată — scăderea masei musculare de la baza policelui, pierderea permanentă a sensibilității, un traseu electromiografic sever. Atunci eliberarea chirurgicală se discută mai degrabă devreme decât târziu, fiindcă un nerv comprimat îndelung nu își mai revine complet.

La o parte dintre pacienți, da, mai ales în formele recente, când degetul se blochează ocazional și poate fi întins fără ajutorul celeilalte mâini. Poate fi nevoie de o a doua administrare, dar numărul lor pe aceeași localizare rămâne limitat, fiindcă infiltrațiile repetate afectează calitatea tendonului. Când degetul rămâne blocat în flexie sau simptomele revin după infiltrațiile efectuate, se discută secțiunea primului scripete — o intervenție mică, în anestezie locală.

Se întâlnește frecvent în această perioadă și explicația are două componente. Modificările hormonale din sarcină și din alăptare favorizează retenția de lichid și îngroșarea tecilor tendinoase. Peste asta se adaugă gestul repetat de zeci de ori pe zi: ridicarea copilului cu policele depărtat și pumnul înclinat, exact mișcarea care pune în tensiune tendoanele primului compartiment. Este des interpretată ca o simplă durere de încheietură și amânată, deși răspunde bine la atelare, la adaptarea felului în care se ridică bebelușul și, când e nevoie, la infiltrație.

Poate reveni, iar asta face parte din evoluția bolii — nu înseamnă că intervenția a fost nereușită. Fasciectomia îndepărtează țesutul afectat existent, dar nu oprește procesul care l-a produs. Riscul de revenire este mai mare la persoanele tinere, la cele cu istoric familial și cu forme extinse de la început. Tocmai de aceea atelarea nocturnă și kinetoterapia din perioada de după intervenție nu sunt formale: ele sunt partea care menține extensia câștigată.

În stadiile incipiente și moderate se lucrează conservator: orteză de repaus pentru police, adaptarea felului în care se prinde — mânere groase, mai puțină pensare fină — medicație la nevoie și infiltrație în articulația de la baza policelui. Când uzura este avansată și durerea limitează activitățile zilnice în ciuda acestor măsuri, se discută o intervenție la nivelul articulației. Eu nu efectuez această operație; la consultație stabilim dacă situația a ajuns acolo și te îndrum către un chirurg de mână.

Amorțeala nocturnă se ameliorează de obicei foarte devreme, uneori din primele nopți. Activitățile ușoare — scris, tastat — se reiau înaintea celor care cer forță. Priza revine mai lent, iar munca fizică solicitantă este ultima care se reia. În formele cu compresie veche, refacerea sensibilității poate continua luni de zile după ce restul simptomelor au dispărut. Intervalele concrete depind de cât de avansată era compresia și de tipul muncii, și se discută individual, înainte de intervenție.