Afecțiunile mâinii – simptome, diagnostic și tratament
Mâna este instrumentul cu care se face aproape tot, iar o suferință care îi limitează funcția se simte imediat în activitățile zilnice și în muncă. Structurile sunt mici și foarte apropiate una de alta: un nerv comprimat câțiva milimetri, un tendon care nu mai alunecă prin teaca lui sau o articulație uzată la baza policelui schimbă complet felul în care prinzi un obiect. Pagina aceasta adună afecțiunile frecvente ale mâinii și pumnului, modul în care se stabilește diagnosticul și opțiunile de tratament.

Structurile mâinii și pumnului
Mâna funcționează prin coordonarea unui număr mare de oase mici, a articulațiilor dintre ele și a tendoanelor care le mișcă de la distanță, din antebraț. Aproape toată patologia frecventă a regiunii se explică prin trei situații: un nerv care nu mai are loc, un tendon care nu mai alunecă și o articulație care s-a uzat.
Tunelul carpian
Canal îngust la baza palmei, delimitat de oasele carpiene și de ligamentul carpian transvers, prin care trec tendoanele flexoare împreună cu nervul median. Spațiul este fix: orice îngroșare a tecilor tendinoase reduce direct locul disponibil pentru nerv.
Nervul median
Asigură sensibilitatea policelui, indexului, degetului mijlociu și a jumătății inelarului, și comandă o parte din musculatura de la baza policelui. Comprimarea lui explică atât amorțeala, cât și slăbirea prinderii fine.
Tendoanele flexoare și scripeții
Tendoanele care îndoaie degetele alunecă prin teci sinoviale, menținute pe os de inele fibroase numite scripeți. Primul dintre ele, la baza degetului, este locul unde tendonul se poate bloca și produce senzația de resort.
Primul compartiment extensor
Culoarul de pe partea radială a pumnului prin care trec tendoanele care depărtează și întind policele. Îngroșarea învelișului lor produce durerea de la baza policelui, accentuată la orice mișcare a degetului mare.
Articulația de la baza policelui
Articulația trapezometacarpiană are formă de șa și o mobilitate care permite opoziția policelui. Prețul acestei libertăți este solicitarea: la fiecare pensare, forța care trece prin ea o depășește cu mult pe cea aplicată de vârful degetului.
Fascia palmară
Stratul fibros dintre piele și tendoane, care ancorează pielea palmei și îi permite să reziste la prindere. Când se îngroașă și formează corzi, degetele sunt trase treptat în flexie și nu mai pot fi întinse.
Afecțiuni frecvente ale mâinii
Fiecare afecțiune are un mecanism specific, o prezentare clinică distinctă și un plan terapeutic adaptat. Alege afecțiunea care se apropie de simptomele tale pentru detalii.
Sindromul de tunel carpian
Compresia nervului median la trecerea prin pumn. Amorțeală și furnicături în police, index și degetul mijlociu, care trezesc din somn și se ameliorează la scuturarea mâinii. În formele avansate apar slăbirea prinderii fine și scăderea masei musculare de la baza policelui.
Citește mai mult →Degetul în resort
Tendonul flexor nu mai alunecă liber prin primul scripete și se blochează la trecerea prin el, cu senzația caracteristică de declic la îndoirea și întinderea degetului. La baza degetului se simte o mică nodozitate dureroasă; în formele avansate degetul rămâne blocat.
Citește mai mult →Tendinopatia De Quervain
Suferința tendoanelor din primul compartiment extensor, pe partea radială a pumnului. Durere la baza policelui, accentuată la prinderea obiectelor, la răsucirea încheieturii și la ridicarea greutăților cu policele depărtat.
Citește mai mult →Chistul sinovial
Formațiune plină cu lichid gelatinos, apărută dintr-o articulație sau dintr-o teacă tendinoasă, cel mai des pe fața dorsală a pumnului. Își schimbă dimensiunea în timp și poate dispărea singură. Devine o problemă când doare, când limitează mișcarea sau când apasă pe un nerv.
Citește mai mult →Sindromul de canal Guyon
Compresia nervului ulnar la trecerea prin pumn, pe partea degetului mic. Amorțeală în inelar și auricular, uneori slăbirea mușchilor mâinii, fără ca policele să fie afectat — asta îl deosebește de tunelul carpian. Apare la ciclism, la sprijinul prelungit pe pumn sau prin compresia unui chist.
Citește mai mult →Contractura Dupuytren
Îngroșarea progresivă a fasciei palmare, cu formarea unor corzi care trag degetele în flexie — cel mai des inelarul și degetul mic. Evoluția este lentă, nedureroasă de obicei, iar problema apare când degetele nu mai pot fi întinse complet.
Citește mai mult →Nu știi de la ce structură pornește simptomul? La mână, felul simptomului spune mai mult decât intensitatea lui: amorțeala trimite spre un nerv, blocajul spre un tendon, iar durerea la prindere spre o articulație. Iar degetele afectate arată care nerv este implicat.
Cum se stabilește diagnosticul
Diagnosticul afecțiunilor mâinii se sprijină pe trei etape complementare. Aici examenul clinic are o pondere deosebit de mare: testele specifice sunt precise, iar structurile se pot palpa direct. Investigațiile se solicită selectiv, pentru confirmare și stadializare.
- 01
Istoric și simptome
Consultul începe cu analiza detaliată a simptomelor:
- ce degete sunt afectate și dacă simptomul este amorțeală, durere sau blocaj
- momentul din zi în care apare — în special dacă trezește din somn
- gesturile care îl declanșează: prinderea, răsucirea, scrisul, folosirea uneltelor
- obiectele scăpate din mână și dificultatea la activitățile fine
- activitatea profesională, cu accent pe mișcările repetitive și vibrații
- afecțiunile asociate — diabet, boli tiroidiene, sarcină, poliartrită
Amorțeala care trezește din somn și se ameliorează după scuturarea mâinii este tiparul caracteristic al compresiei nervului median. - 02
Examen clinic
Se evaluează sistematic:
- testele de provocare pentru nervul median — percuția la pumn și flexia menținută
- sensibilitatea pe teritoriul fiecărui nerv, care separă medianul de cubital
- masa musculară de la baza policelui, comparativ cu mâna opusă
- palparea primului scripete și identificarea nodozității dureroase
- testul de punere în tensiune a tendoanelor policelui, pentru De Quervain
- durerea la compresia și răsucirea bazei policelui, pentru rizoartroză
- corzile palmare și capacitatea de a așeza palma plat pe masă
- forța de prindere și cea de pensare
Scăderea vizibilă a masei musculare de la baza policelui indică o compresie veche și schimbă urgența deciziei terapeutice. - 03
Investigații
- Electromiografia (EMG/ENG) — confirmă compresia nervoasă, o stadializează și o localizează; se efectuează într-un serviciu de neurologie, pe baza recomandării
- Ecografia musculoscheletală — tendoanele, tecile sinoviale și nervul median, cu posibilitatea examinării dinamice; se efectuează într-un serviciu de imagistică, pe baza recomandării
- Radiografia — artroza de la baza policelui, artrozele degetelor și leziunile osoase, inclusiv cele ale oaselor carpiene
- RMN-ul — situațiile în care se suspectează o leziune ligamentară a pumnului sau simptomele nu se explică prin restul investigațiilor
Diagnosticul de tunel carpian se pune clinic. Electromiografia nu îl înlocuiește, ci arată cât de avansată este compresia — informație care contează în alegerea tratamentului.

Ce urmează la evaluarea ortopedică a mâinii
Consultația cuprinde anamneza detaliată — tipul activității, orarul simptomelor, gesturile care le declanșează — apoi examenul clinic complet, cu teste specifice pentru fiecare structură. Recomandarea de investigații este selectivă, iar la final se discută diagnosticul de lucru și opțiunile de tratament pentru situația concretă.
Opțiuni de tratament
Tratamentul se individualizează în funcție de diagnostic, de cât de avansată este afecțiunea și de impactul asupra activității zilnice. La mână, tratamentul conservator este de obicei prima etapă, iar intervențiile sunt de mici dimensiuni, ceea ce nu înseamnă că indicația se pune ușor.
Tratament conservator
Atela de pumn purtată noaptea, în poziție neutră, în compresia nervului median. Orteza de repaus pentru police în rizoartroză și în tendinopatia De Quervain. Alături de ele, adaptarea gesturilor care întrețin simptomul și exerciții de alunecare tendinoasă și nervoasă.
Vezi opțiunile conservatoareInfiltrații locale
La mână, infiltrația vizează teaca tendonului flexor în degetul în resort, primul compartiment extensor în tendinopatia De Quervain, articulația de la baza policelui în rizoartroză sau tunelul carpian, în formele ușoare și moderate de compresie a nervului median. Se efectuează ghidat ecografic și se integrează într-un plan terapeutic complet, nu ca tratament izolat.
Vezi infiltrațiileTratament chirurgical
Se discută când tratamentul conservator nu mai controlează simptomele sau când compresia nervoasă este avansată. Intervențiile efectuate la mână: eliberarea tunelului carpian, secțiunea primului scripete în degetul în resort, eliberarea primului compartiment extensor în De Quervain și fasciectomia palmară în contractura Dupuytren.
Vezi chirurgia ortopedicăTipuri de infiltrație folosite la mână
La mână se folosesc două substanțe, fiindcă patologia frecventă este tendinoasă, nu articulară. Alegerea depinde de diagnostic, de structura vizată și de tratamentele urmate anterior.
Corticosteroizi
Administrare în teaca tendonului flexor în degetul în resort, în primul compartiment extensor în tendinopatia De Quervain, în articulația de la baza policelui în rizoartroză sau în tunelul carpian. Efectul se instalează rapid. Numărul de administrări pe aceeași localizare rămâne limitat, fiindcă repetarea excesivă afectează calitatea tendonului.
Detalii →PRP
Plasmă bogată în trombocite, obținută din sângele propriu al pacientului. Este o opțiune în suferințele tendinoase cronice care nu au răspuns la tratamentul conservator și la corticosteroid, precum și în rizoartroza aflată într-un stadiu în care articulația mai poate fi menajată.
Detalii →La mână, distanțele se măsoară în milimetri: între teaca unui tendon și tendonul propriu-zis, sau între articulația bazei policelui și structurile vecine, nu există marjă de eroare. Ghidajul ecografic este ceea ce face administrarea precisă. Alegerea substanței se face după stabilirea diagnosticului, iar infiltrația se combină de regulă cu atelare și cu adaptarea gesturilor care întrețin problema.
Amorțeala sau slăbirea prizei îți schimbă felul în care folosești mâna de mai bine de câteva săptămâni?
La consultație se stabilește ce structură este afectată și ce opțiuni de tratament există în situația ta concretă. Consultații CNAS și private, la Policlinica Titan.
Sau sună la 0764 652 686 · Scrie pe WhatsApp →
Recuperarea face parte din tratament
Indiferent dacă tratamentul a fost conservator, o infiltrație sau o intervenție chirurgicală, programul de recuperare este partea care transformă rezultatul anatomic în funcție. La mână, mobilizarea degetelor începe devreme, fiindcă tendoanele care nu alunecă formează aderențe, iar acestea limitează mai mult decât problema inițială.
După tratament conservator
Atelare nocturnă combinată cu exerciții de alunecare a tendoanelor și a nervului median, apoi tonifierea progresivă a prizei. În rizoartroză, obiectivul este menajarea articulației prin schimbarea felului în care se prinde: obiecte cu mâner gros, mai puțină pensare fină.
După infiltrație
Repaus relativ scurt, cu evitarea efortului de prindere în primele zile, apoi reluarea progresivă a activității. Fereastra în care simptomele scad este momentul în care atelarea și exercițiile devin suportabile — de aceea infiltrația se programează împreună cu ele.
După intervenție chirurgicală
Degetele se mobilizează devreme, ca tendoanele să nu adere. După eliberarea tunelului carpian, activitățile ușoare se reiau înaintea celor care cer forță, iar priza revine mai lent decât dispare amorțeala. După fasciectomia palmară, atelarea nocturnă și kinetoterapia susținută sunt partea care menține câștigul de extensie.
Forța de prindere revine ultima. Dispariția amorțelii sau a blocajului nu înseamnă că mâna și-a recuperat funcția completă, iar reluarea prea devreme a muncii solicitante este cea mai frecventă cauză de nemulțumire după o intervenție reușită. Intervalele se discută individual, înainte de a începe tratamentul.
Când este necesar consultul ortopedic
Simptomele mâinii sunt des puse pe seama oboselii și amânate. Există însă situații în care amânarea lasă urme permanente, fiindcă nervul comprimat mult timp nu se mai reface complet.
Situații care cer evaluare imediată
- traumatism cu deformare vizibilă a unui deget sau a pumnului
- imposibilitatea de a întinde un deget după un traumatism
- plagă a mâinii însoțită de pierderea mișcării sau a sensibilității
- deget roșu, umflat, ținut îndoit și foarte dureros, cu febră
- amorțeală instalată brusc, cu pierderea forței în mână
Situații care cer o programare
- amorțeală nocturnă a degetelor care trezește din somn, de mai multe săptămâni
- deget care se blochează la îndoire sau la întindere
- durere la baza policelui la prindere, la răsucirea cheii sau a capacelor
- imposibilitatea de a așeza palma complet plat pe masă
- slăbirea progresivă a prizei sau obiecte scăpate din mână
- dificultate la activitățile fine — nasturi, scris, mărunțit
Articole despre mână și pumn
Informații detaliate despre afecțiunile, simptomele și opțiunile de tratament ale mâinii și pumnului, scrise pentru pacienți.

Sindromul de tunel carpian – amorțeala și tratamentul ei
De ce apare compresia nervului median, ce arată electromiografia și cum se alege între atelare, infiltrație și eliberare chirurgicală.
Citește →
Degetul în resort – cauze, simptome și tratament
Mecanismul blocării tendonului la trecerea prin primul scripete, formele clinice și opțiunile — de la infiltrație la secțiunea scripetelui.
Citește →
Tendinopatia De Quervain – durerea la baza policelui
Testul care o confirmă, diferențierea de artroza bazei policelui și traseul terapeutic, de la atelă la eliberarea compartimentului.
Citește →
Chistul sinovial al pumnului
De unde apare, de ce își schimbă dimensiunea, de ce nu se sparge acasă și în ce situații se discută excizia.
Citește →
Sindromul de canal Guyon
Compresia nervului ulnar la pumn: cum se deosebește de tunelul carpian și de suferința nervului la cot, ce arată electromiografia și ce opțiuni există.
Citește →
Contractura Dupuytren – degetele care nu se mai întind
Cum evoluează corzile palmare, ce factori favorizează boala, când se pune indicația de fasciectomie și de ce recidiva face parte din evoluție.
Citește →Întrebări frecvente
Amorțeala nocturnă a degetelor înseamnă mereu tunel carpian?
Nu, dar este cauza cea mai frecventă. Ce contează sunt degetele afectate: amorțeala în police, index și degetul mijlociu, ameliorată la scuturarea mâinii, orientează spre compresia nervului median la pumn. Amorțeala în inelar și în degetul mic indică mai degrabă o problemă a nervului cubital, de obicei la cot. Amorțeala în toate degetele sau însoțită de dureri de gât poate veni de la coloana cervicală ori dintr-o suferință generalizată a nervilor. Examenul clinic separă aceste situații, iar electromiografia le confirmă atunci când tabloul nu este clar.
Tunelul carpian se poate trata fără operație?
În formele ușoare și moderate, da. Atela de pumn purtată noaptea în poziție neutră, adaptarea activităților care întrețin simptomul și exercițiile de alunecare a nervului aduc ameliorare la o parte dintre pacienți, iar acolo unde simptomele persistă se poate discuta o infiltrație ecoghidată în tunelul carpian, care deschide fereastra în care restul măsurilor devin eficiente. Situația se schimbă când apar semne de compresie avansată — scăderea masei musculare de la baza policelui, pierderea permanentă a sensibilității, un traseu electromiografic sever. Atunci eliberarea chirurgicală se discută mai degrabă devreme decât târziu, fiindcă un nerv comprimat îndelung nu își mai revine complet.
Degetul în resort se rezolvă cu o singură infiltrație?
La o parte dintre pacienți, da, mai ales în formele recente, când degetul se blochează ocazional și poate fi întins fără ajutorul celeilalte mâini. Poate fi nevoie de o a doua administrare, dar numărul lor pe aceeași localizare rămâne limitat, fiindcă infiltrațiile repetate afectează calitatea tendonului. Când degetul rămâne blocat în flexie sau simptomele revin după infiltrațiile efectuate, se discută secțiunea primului scripete — o intervenție mică, în anestezie locală.
De ce apare tendinopatia De Quervain după naștere?
Se întâlnește frecvent în această perioadă și explicația are două componente. Modificările hormonale din sarcină și din alăptare favorizează retenția de lichid și îngroșarea tecilor tendinoase. Peste asta se adaugă gestul repetat de zeci de ori pe zi: ridicarea copilului cu policele depărtat și pumnul înclinat, exact mișcarea care pune în tensiune tendoanele primului compartiment. Este des interpretată ca o simplă durere de încheietură și amânată, deși răspunde bine la atelare, la adaptarea felului în care se ridică bebelușul și, când e nevoie, la infiltrație.
Contractura Dupuytren revine după operație?
Poate reveni, iar asta face parte din evoluția bolii — nu înseamnă că intervenția a fost nereușită. Fasciectomia îndepărtează țesutul afectat existent, dar nu oprește procesul care l-a produs. Riscul de revenire este mai mare la persoanele tinere, la cele cu istoric familial și cu forme extinse de la început. Tocmai de aceea atelarea nocturnă și kinetoterapia din perioada de după intervenție nu sunt formale: ele sunt partea care menține extensia câștigată.
Rizoartroza se tratează fără operație?
În stadiile incipiente și moderate se lucrează conservator: orteză de repaus pentru police, adaptarea felului în care se prinde — mânere groase, mai puțină pensare fină — medicație la nevoie și infiltrație în articulația de la baza policelui. Când uzura este avansată și durerea limitează activitățile zilnice în ciuda acestor măsuri, se discută o intervenție la nivelul articulației. Eu nu efectuez această operație; la consultație stabilim dacă situația a ajuns acolo și te îndrum către un chirurg de mână.
Cât durează până revine forța mâinii după eliberarea tunelului carpian?
Amorțeala nocturnă se ameliorează de obicei foarte devreme, uneori din primele nopți. Activitățile ușoare — scris, tastat — se reiau înaintea celor care cer forță. Priza revine mai lent, iar munca fizică solicitantă este ultima care se reia. În formele cu compresie veche, refacerea sensibilității poate continua luni de zile după ce restul simptomelor au dispărut. Intervalele concrete depind de cât de avansată era compresia și de tipul muncii, și se discută individual, înainte de intervenție.