Afecțiunile gleznei și piciorului – simptome, diagnostic și tratament
Glezna și piciorul preiau greutatea corpului la fiecare pas și absorb șocul contactului cu solul, printr-un ansamblu de oase mici, ligamente și tendoane care lucrează sincronizat. Aici se întâlnesc leziunile acute — entorsa este cea mai frecventă leziune ortopedică — cu suferințele de suprasolicitare și cu deformările care se instalează în ani. Pagina aceasta adună afecțiunile frecvente ale regiunii, modul în care se stabilește diagnosticul și opțiunile de tratament.
Structurile gleznei și piciorului
Regiunea cuprinde zeci de oase mici, articulațiile dintre ele și un aparat ligamentar și tendinos dens, care transformă piciorul dintr-o structură suplă la contactul cu solul într-una rigidă la desprindere. Fiecare element are un rol mecanic precis, iar patologia regiunii se explică aproape întotdeauna prin funcția pierdută.
Articulația tibiotalară
Glezna propriu-zisă: talusul se articulează în pensa formată de tibie și peroneu, care îl cuprinde ca o furcă. Permite în principal flexia dorsală și plantară, mișcările esențiale pentru mers și pentru urcatul scărilor.
Ligamentele laterale
Talofibular anterior, calcaneofibular și talofibular posterior. Sunt structurile lezate în entorsa prin inversie — răsucirea piciorului spre interior — iar talofibularul anterior este primul care cedează.
Ligamentul deltoid și sindesmoza
Deltoidul este ligamentul medial, mai puternic și mai rar lezat izolat. Sindesmoza leagă tibia de peroneu deasupra articulației; lezarea ei modifică stabilitatea gleznei și cere o abordare diferită față de entorsa obișnuită.
Tendonul Achile
Tendonul comun al mușchilor gambei, inserat pe calcaneu. Transmite forța care ridică corpul pe vârf. Zona situată la câțiva centimetri deasupra inserției are o vascularizație mai săracă și este locul obișnuit al tendinopatiei și al rupturilor.
Tendoanele peroniere și tibialul posterior
Stabilizatorii dinamici ai gleznei: peronierii controlează lateral, tibialul posterior susține bolta medială. Când funcția lor scade, stabilitatea nu se mai poate baza doar pe ligamente, iar piciorul se aplatizează progresiv.
Fascia plantară și bolta piciorului
Banda fibroasă întinsă de la calcaneu spre degete menține arcul longitudinal și se tensionează la fiecare pas. Suprasolicitarea inserției ei pe calcaneu este cauza cea mai frecventă a durerii de călcâi.
Afecțiuni frecvente ale gleznei și piciorului
Fiecare afecțiune are un mecanism specific, o prezentare clinică distinctă și un plan terapeutic adaptat. Alege afecțiunea care se apropie de simptomele tale pentru detalii.
Entorsa de gleznă
Lezarea ligamentelor laterale prin răsucirea piciorului spre interior. Durere, edem și echimoză pe partea laterală, dificultate la sprijin. Formele severe cer evaluare pentru excluderea unei fracturi și un tratament structurat, care previne instabilitatea de mai târziu.
Citește mai multTendinopatia și ruptura de tendon Achile
Tendinopatia dă durere și îngroșarea tendonului deasupra inserției, cu simptome mai intense la primii pași ai zilei. Ruptura completă apare brusc, la efort, cu senzația unei lovituri în gambă și imposibilitatea ridicării pe vârf.
Citește mai multFasciita plantară
Suferința fasciei plantare la inserția pe calcaneu, cu durere caracteristică la primii pași dimineața sau după perioade lungi de stat jos. Este cauza cea mai frecventă a durerii de călcâi la adult.
Citește mai multHallux valgus
Devierea halucelui spre celelalte degete, cu proeminența osoasă medială cunoscută ca montură. Produce durere la încălțat, bătături și modificarea sprijinului pe antepicior. Se corectează chirurgical când simptomele nu mai sunt controlate conservator.
Citește mai multHallux rigidus
Artroza articulației de la baza halucelui. Spre deosebire de hallux valgus, degetul nu deviază, ci înțepenește: flexia dorsală se pierde treptat, iar durerea apare la desprinderea piciorului de sol, la mers și la urcat. Încălțămintea cu vârf rigid și talpă rulantă ajută mult timp.
Citește mai multInstabilitatea cronică de gleznă
Consecința entorselor repetate sau incomplet recuperate: glezna „cedează” la mers pe teren denivelat, iar nesiguranța devine permanentă. La bază stau laxitatea ligamentară reziduală și pierderea controlului proprioceptiv.
Citește mai multArtroza de gleznă
Uzura cartilajului articulației tibiotalare. Spre deosebire de genunchi și șold, apare de obicei după un traumatism vechi — o fractură de gleznă sau entorse repetate. Durere la mers, rigiditate și limitarea flexiei dorsale.
Citește mai multNevromul Morton
Îngroșarea unuia dintre nervii care trec printre capetele metatarsienelor, cel mai frecvent între degetele trei și patru. Durere arzătoare în antepicior, cu amorțeli în degete și senzația unei pietricele sub talpă, care cedează la descălțat.
Citește mai mult
Nu știi de la ce structură pornește durerea? În regiunea asta localizarea este aproape un diagnostic: durerea laterală trimite spre ligamente și peronieri, cea posterioară spre tendonul Achile, cea plantară de sub călcâi spre fascie, iar cea din antepicior spre articulațiile degetelor.
Cum se stabilește diagnosticul
Diagnosticul afecțiunilor gleznei și piciorului se sprijină pe trei etape complementare. Mecanismul de producere și localizarea exactă a durerii restrâng lista de cauze înainte de orice investigație, iar examenul clinic decide dacă imagistica este necesară.
- 01
Istoric și simptome
Consultul începe cu analiza detaliată a simptomelor:
- mecanismul de producere — răsucire, efort brusc, suprasolicitare treptată
- localizarea durerii — laterală, medială, posterioară, plantară sau în antepicior
- momentul din zi în care durerea este cea mai intensă, în special la primii pași dimineața
- istoricul de entorse anterioare și felul în care au fost tratate
- senzația că glezna cedează pe teren denivelat
- încălțămintea folosită, activitatea profesională și sportul practicat
Durerea de călcâi care este maximă la primii pași dimineața și se atenuează după câțiva zeci de metri este tiparul caracteristic al fasciitei plantare. - 02
Examen clinic
Se evaluează sistematic:
- aliniamentul piciorului în sprijin — picior plat, picior cavus, poziția călcâiului
- palparea reperelor osoase, după criteriile care selectează cine are nevoie de radiografie
- stabilitatea ligamentară — testul sertarului anterior și înclinarea talară
- continuitatea tendonului Achile, prin testul de compresie a gambei
- palparea inserției fasciei plantare pe calcaneu
- mobilitatea primei articulații a halucelui și mărimea deviației
- mersul pe vârfuri și pe călcâie, care testează funcția întregii regiuni
Un pacient care nu se poate ridica pe vârful piciorului afectat are, până la proba contrarie, o problemă de continuitate a tendonului Achile. - 03
Investigații imagistice
- Radiografia — fracturile, artroza tibiotalară și unghiurile deformărilor; pentru hallux valgus și piciorul plat se efectuează în sprijin, altfel măsurătorile nu reflectă realitatea
- Ecografia musculoscheletală — tendonul Achile, tendoanele peroniere, fascia plantară și ligamentele superficiale, cu posibilitatea examinării dinamice; se efectuează într-un serviciu de imagistică, pe baza recomandării
- RMN-ul — leziunile osteocondrale ale talusului, instabilitatea ligamentară complexă și situațiile în care simptomele nu se explică prin restul investigațiilor
- Computer tomografia — detaliul osos în fracturile complexe și în planificarea unei intervenții
Investigația se alege în funcție de suspiciunea clinică, nu de rutină. Nu orice entorsă de gleznă necesită radiografie.
Ce urmează la evaluarea ortopedică a gleznei și piciorului
Consultația cuprinde anamneza detaliată — mecanismul leziunii, istoricul de entorse, activitatea sportivă — apoi examenul clinic complet, cu teste specifice pentru ligamente, tendoane și aliniamentul piciorului. Recomandarea de investigații este selectivă, nu de rutină, iar la final se discută diagnosticul de lucru și opțiunile de tratament pentru situația concretă.
Opțiuni de tratament
Tratamentul se individualizează în funcție de diagnostic, severitate, nivel de activitate și obiectivele funcționale. În leziunile acute prioritatea este controlul edemului și protejarea structurii lezate; în suferințele cronice, refacerea funcției care s-a pierdut.
Tratament conservator
În faza acută a entorsei: repaus relativ, gheață, compresie, elevație și protejarea gleznei într-o orteză funcțională. În suferințele cronice: kinetoterapie proprioceptivă, exerciții excentrice pentru tendonul Achile, stretching pentru fascia plantară, talonete și branțuri, împreună cu adaptarea încălțămintei.
Vezi opțiunile conservatoare
Infiltrații locale
În regiunea gleznei și piciorului, infiltrația poate fi intraarticulară în artroza tibiotalară, peritendinoasă în suferința tendonului Achile sau la inserția calcaneană a fasciei plantare. Toate se efectuează ghidat ecografic și se integrează într-un plan terapeutic complet, nu ca tratament izolat.
Vezi infiltrațiile
Tratament chirurgical
Se discută când tratamentul conservator nu mai controlează simptomele sau când leziunea o impune de la început. Intervențiile efectuate în regiune: hallux valgus și hallux rigidus, sutura tendonului Achile rupt, reconstrucția ligamentară Broström în instabilitatea cronică, artroscopia de gleznă, excizia nevromului Morton și artrodeza de gleznă în artroza avansată.
Vezi chirurgia ortopedicăTipuri de infiltrație folosite la gleznă și picior
Cele trei substanțe au mecanisme, locuri de administrare și indicații diferite. Alegerea depinde de diagnostic, de structura vizată și de tratamentele urmate anterior.
Corticosteroizi
Administrare intraarticulară în artroza de gleznă și în artropatiile inflamatorii, sau la inserția calcaneană a fasciei plantare. Efectul se instalează rapid. Nu se administrează în interiorul tendonului Achile.
Detalii
Acid hialuronic
Se administrează intraarticular, cu indicație în artroza tibiotalară ușoară și moderată. Îmbunătățește lubrifierea articulară și este o opțiune la pacienții care nu tolerează antiinflamatoarele.
Detalii
PRP
Plasmă bogată în trombocite, obținută din sângele propriu al pacientului. Indicată în tendinopatia achiliană cronică și în fasciita plantară care nu răspunde la tratamentul conservator corect urmat.
Detalii
Structurile din această regiune sunt superficiale, dar foarte apropiate una de alta: câțiva milimetri separă tendonul de învelișul lui, iar fascia plantară de perna de grăsime a călcâiului. Ghidajul ecografic este ceea ce face diferența între o administrare corectă și una care ratează ținta. Alegerea substanței se face după stabilirea diagnosticului, iar în multe situații opțiunile se combină — infiltrația controlează simptomul, exercițiul menține rezultatul.
Durerea de gleznă sau de călcâi îți schimbă felul în care mergi de mai bine de două-trei săptămâni?
La consultație se stabilește ce structură este afectată și ce opțiuni de tratament există în situația ta concretă. Consultații CNAS și private, la Policlinica Titan.
Sau sună la 0764 652 686 Scrie pe WhatsApp
Recuperarea face parte din tratament
Indiferent dacă tratamentul a fost conservator, o infiltrație sau o intervenție chirurgicală, programul de recuperare este partea care transformă rezultatul anatomic în funcție. La gleznă, recuperarea nu se încheie când dispare durerea: reeducarea proprioceptivă este partea care previne entorsele următoare, iar ea începe abia după ce durerea a scăzut.
După tratament conservator
După o entorsă: recâștigarea mobilității, tonifierea peronierilor și antrenamentul echilibrului pe suprafețe instabile. În tendinopatia achiliană: exerciții excentrice, executate progresiv. În fasciita plantară: stretching al fasciei și al gambei, împreună cu descărcarea inserției prin talonetă.
După infiltrație
Repaus relativ scurt, cu evitarea efortului intens în primele zile — în special când infiltrația a vizat tendonul Achile sau fascia plantară. Apoi reluarea progresivă a activității și începerea exercițiilor, fiindcă fereastra în care durerea scade este momentul în care kinetoterapia devine posibilă.
După intervenție chirurgicală
Traseul diferă mult de la o intervenție la alta: sutura tendonului Achile cere imobilizare și încărcare progresivă, reconstrucția ligamentară are propriul protocol de reluare a sportului, iar corecția halucelui presupune o perioadă de mers cu încălțăminte specială. Etapele se discută individual, înainte de intervenție.
Entorsa care „a trecut de la sine” este cauza obișnuită a instabilității de mai târziu. Dispariția durerii nu înseamnă că ligamentul s-a vindecat și că reflexele de echilibru s-au refăcut. Intervalele se discută individual, înainte de a începe tratamentul.
Când este necesar consultul ortopedic
Entorsele ușoare se gestionează de multe ori acasă. Există însă semne care indică o fractură sau o leziune care nu se vindecă singură.
Situații care cer evaluare imediată
- imposibilitatea de a te sprijini pe picior după traumatism
- deformare vizibilă a gleznei sau a piciorului după o răsucire sau o cădere
- pocnitură bruscă la nivelul gambei, urmată de imposibilitatea ridicării pe vârf
- edem important cu roșeață și căldură locală, apărut fără traumatism
- amorțeală, răcirea piciorului sau pierderea forței după traumatism
Situații care cer o programare
- entorse repetate sau gleznă care cedează pe teren denivelat
- durere de călcâi la primii pași dimineața, care persistă de mai multe săptămâni
- durere și îngroșare a tendonului Achile la efort
- montură dureroasă care face dificilă încălțarea sau mersul
- deformare progresivă a piciorului sau uzură asimetrică a încălțămintei
- durere care limitează mersul, activitatea zilnică sau sportul
Articole despre gleznă și picior
Informații detaliate despre afecțiunile, simptomele și opțiunile de tratament ale gleznei și piciorului, scrise pentru pacienți.
Entorsa de gleznă – grade, tratament și prevenirea recidivei
Cele trei grade de entorsă, diferența față de fractură, tratamentul fazei acute și rolul kinetoterapiei proprioceptive.
CiteșteTendinopatia și ruptura de tendon Achile
Diferența dintre tendinopatie și ruptură completă, testul de compresie a gambei, indicația chirurgicală și traseul de recuperare.
CiteșteFasciita plantară – durerea de călcâi
De ce apare durerea matinală la călcâi, ce rol are pintenele calcanean și cum se construiește tratamentul, de la talonete la infiltrații.
CiteșteHallux valgus – montura: cauze, simptome și tratament
Cum se instalează devierea halucelui, ce rol au încălțămintea și forma piciorului, ce ajută conservator și în ce moment se discută corecția.
CiteșteHallux rigidus – artroza halucelui
De ce se pierde flexia dorsală a degetului mare, cum se deosebește de hallux valgus și ce opțiuni există la fiecare stadiu.
CiteșteInstabilitatea cronică de gleznă
De ce continuă glezna să cedeze după entorse repetate, ce arată testele de stabilitate și când se discută reconstrucția ligamentară.
CiteșteArtroza de gleznă – cauze, simptome și tratament
De ce artroza gleznei este de obicei post-traumatică, ce opțiuni conservatoare există și în ce moment se discută artrodeza de gleznă.
CiteșteNevromul Morton – durerea arzătoare din antepicior
De ce apare iritarea nervului dintre degete, ce reproduce simptomele la examinare și ce opțiuni există, de la încălțăminte la excizie.
CiteșteÎntrebări frecvente
Orice entorsă de gleznă are nevoie de radiografie?
Nu. Există criterii clinice consacrate care selectează cine are nevoie de radiografie după un traumatism al gleznei: durerea la palparea marginii posterioare a maleolelor, a bazei celui de-al cincilea metatarsian sau a osului navicular, împreună cu imposibilitatea de a face câțiva pași imediat după accident sau la examinare. În absența acestor semne, radiografia nu aduce informație suplimentară.
O entorsă poate fi mai supărătoare pe termen lung decât o fractură?
Din punct de vedere funcțional, se întâmplă. O fractură tratată corect se consolidează și problema se închide. O entorsă severă tratată superficial poate lăsa în urmă laxitate ligamentară și pierderea reflexelor de echilibru, adică instabilitate cronică — glezna cedează, entorsele se repetă, iar solicitarea anormală a cartilajului favorizează artroza post-traumatică. De aceea entorsele severe cer evaluare și un program structurat, nu doar așteptarea trecerii durerii.
Cum îmi dau seama dacă am rupt tendonul Achile?
Tabloul este destul de caracteristic: în timpul unui efort apare senzația bruscă a unei lovituri în partea din spate a gambei, uneori însoțită de un zgomot, iar după aceea ridicarea pe vârful piciorului devine imposibilă. La examinare, strângerea gambei nu mai produce mișcarea piciorului. Confirmarea se face ecografic sau prin RMN. Este o situație în care prezentarea trebuie să fie imediată.
Fasciita plantară trece de la sine?
La o parte dintre pacienți se ameliorează în timp, cu stretching al fasciei și al gambei, talonete de descărcare și reducerea temporară a activităților cu impact. Fără tratament activ însă poate deveni cronică și limitează mersul luni de zile. Când nu răspunde la un tratament conservator corect urmat, se discută opțiuni suplimentare, între care infiltrația cu PRP.
Se poate face infiltrație cu corticosteroid în tendonul Achile?
În interiorul tendonului, nu — administrarea intratendinoasă de corticosteroid crește riscul de ruptură. În jurul tendonului se poate lucra, cu prudență și sub ghidaj ecografic, tocmai pentru a menține acul în afara structurii tendinoase. În tendinopatia achiliană cronică, PRP-ul este opțiunea folosită mai frecvent. La inserția fasciei plantare situația este diferită, iar corticosteroidul este utilizat curent.
Undele de șoc ajută în fasciita plantară?
Sunt o opțiune folosită în formele care nu răspund la tratamentul conservator. Eu nu efectuez această procedură; se realizează într-un serviciu de recuperare medicală, pe baza recomandării. La consultație stabilim dacă are sens în cazul tău și cum se așază în raport cu restul planului terapeutic.
Când este indicată operația de hallux valgus?
Indicația nu se pune după aspectul deformării, ci după simptome: durere care persistă, dificultate la găsirea încălțămintei, bătături dureroase, modificarea sprijinului pe antepicior și afectarea celorlalte degete. Deformările nedureroase nu se operează pentru motive estetice. Când indicația există, tipul de intervenție se alege în funcție de gradul deviației și de starea articulației halucelui, iar etapele recuperării se discută individual, înainte de intervenție.