Afecțiunile șoldului – simptome, diagnostic și tratament
Șoldul este articulația care preia greutatea corpului la fiecare pas, iar capul femural este adânc cuprins în acetabul — o construcție stabilă, dar solicitată permanent. Când apare o problemă, durerea se simte cel mai des în zona inghinală și iradiază spre coapsă sau chiar spre genunchi, iar mersul se modifică înainte ca pacientul să observe. Pagina aceasta adună afecțiunile frecvente ale șoldului, modul în care se stabilește diagnosticul și opțiunile de tratament.

Structurile articulației șoldului
Șoldul este o articulație sferică profundă: capul femural, aproape o sferă completă, este cuprins de acetabul pe mai mult de jumătate din suprafața lui. Spre deosebire de umăr, stabilitatea vine în primul rând din os, iar părțile moi o completează. Prețul acestei construcții este solicitarea mecanică: fiecare pas transmite prin articulație o forță de câteva ori mai mare decât greutatea corpului.
Capul femural și acetabulul
Capul femural se sprijină pe suprafața semilunară a acetabulului, cavitatea formată la unirea celor trei oase ale bazinului. Adâncimea acoperirii determină direct stabilitatea și felul în care se distribuie presiunea pe cartilaj.
Cartilajul articular
Stratul neted care acoperă capul femural și suprafața acetabulară, permițând alunecarea fără frecare. Uzura lui progresivă este mecanismul coxartrozei, cea mai frecventă afecțiune a șoldului.
Labrumul acetabular
Inel fibrocartilaginos fixat pe marginea acetabulului. Adâncește cavitatea și creează un efect de etanșare care menține lichidul sinovial în articulație. Se lezează în conflictul femuroacetabular și în traumatisme prin torsiune.
Colul femural și marele trohanter
Colul leagă capul de diafiza femurală, sub un unghi care transformă greutatea în forță de mers. Marele trohanter este proeminența laterală pe care se inseră mușchii fesieri — reperul palpabil al durerii laterale de șold.
Capsula și ligamentele
Capsula închide articulația și este întărită de trei ligamente puternice — iliofemural, pubofemural și ischiofemural. Ele limitează extensia și rotația, contribuind la stabilitatea articulației în ortostatism.
Mușchii fesieri și bursa trohanteriană
Fesierul mijlociu și cel mic se inseră pe marele trohanter și stabilizează bazinul la fiecare pas pe un singur picior. Între tendoanele lor și fascia lata se află bursa trohanteriană, o sursă frecventă de durere laterală.
Afecțiuni frecvente ale șoldului
Fiecare afecțiune are un mecanism specific, o prezentare clinică distinctă și un plan terapeutic adaptat. Alege afecțiunea care se apropie de simptomele tale pentru detalii.
Coxartroza
Uzura cartilajului articulației șoldului. Durere inghinală care iradiază spre coapsă sau genunchi, redoare după perioade de repaus și limitarea progresivă a mișcării — rotația internă fiind de obicei prima afectată.
Citește mai mult →Conflictul femuroacetabular
Contactul anormal dintre colul femural și marginea acetabulului, prin exces de os pe una dintre cele două structuri. Apare tipic la adultul tânăr activ, cu durere inghinală la flexie și rotație internă a coapsei.
Citește mai mult →Leziunea de labrum acetabular
Ruptura inelului fibrocartilaginos de la marginea acetabulului. Durere inghinală profundă, uneori însoțită de clacment sau de senzația de agățare la anumite mișcări. Frecvent asociată conflictului femuroacetabular.
Citește mai mult →Bursita trohanteriană
Durerea laterală a șoldului, la nivelul marelui trohanter, care apare la culcatul pe partea afectată, la urcatul scărilor și după mers prelungit. Frecvent implică și tendoanele fesierilor, nu doar bursa.
Citește mai mult →Necroza avasculară de cap femural
Întreruperea vascularizației capului femural, urmată de deteriorarea structurii osoase. Durere inghinală progresivă, uneori la pacienți tineri. Diagnosticul precoce se pune prin RMN, când radiografia este încă normală — iar la acel moment forajul de decompresiune poate păstra articulația.
Citește mai mult →Fractura de col femural
Apare cel mai frecvent la vârstnici, după o cădere de la propria înălțime, pe fond de osteoporoză. Membrul afectat este scurtat și rotat spre exterior, iar sprijinul pe picior devine imposibil. Necesită prezentare imediată.
Citește mai mult →Nu știi de la ce structură pornește durerea? La șold, localizarea spune foarte mult: durerea inghinală vine de obicei din articulația propriu-zisă, cea laterală din structurile peritrohanteriene, iar cea fesieră poate veni de la coloana lombară.
Cum se stabilește diagnosticul
Diagnosticul ortopedic al șoldului se sprijină pe trei etape complementare. La șold, o parte importantă a evaluării o reprezintă diferențierea între durerea care pornește din articulație și cea care vine din coloana lombară sau din structurile peritrohanteriene.
- 01
Istoric și simptome
Consultul începe cu analiza detaliată a simptomelor:
- localizarea durerii — inghinală, laterală, fesieră — și traseul pe care iradiază
- modul de apariție — brusc, după un traumatism, sau progresiv, în luni de zile
- distanța de mers după care apare durerea și dacă mersul s-a modificat
- dificultatea la gesturi concrete: încălțatul șosetelor, tăiatul unghiilor, urcatul în mașină
- durerea nocturnă și poziția în care apare
- tratamentele urmate anterior și factorii de risc — corticoterapie prelungită, traumatisme vechi ale șoldului
Durerea de șold iradiată spre genunchi este atât de frecventă încât unii pacienți se prezintă convinși că problema este la genunchi. - 02
Examen clinic
Se evaluează sistematic:
- mersul, sprijinul pe un singur picior și semnul Trendelenburg
- amplitudinea de mișcare pasivă — flexie, abducție, rotație internă și externă
- testul de conflict femuroacetabular, prin flexie, adducție și rotație internă
- testul FABER, cu coapsa în flexie, abducție și rotație externă
- palparea marelui trohanter și testarea forței abductorilor
- măsurarea lungimii membrelor inferioare
- examinarea coloanei lombare, pentru a exclude o durere iradiată
Limitarea dureroasă a rotației interne este unul dintre cele mai constante semne precoce în patologia articulară a șoldului. - 03
Investigații imagistice
- Radiografia de bazin — investigația de primă intenție: înălțimea spațiului articular, osteofitele, scleroza subcondrală, chistele și morfologia colului femural
- RMN-ul — necroza avasculară în stadiu precoce, labrumul, edemul osos și fracturile care nu se văd pe radiografie
- Computer tomografia — detaliul osos, util în planificarea unei intervenții și în evaluarea morfologiei acetabulare
- Ecografia musculoscheletală — structurile peritrohanteriene, tendoanele fesierilor și colecțiile lichidiene; se efectuează într-un serviciu de imagistică, pe baza recomandării
Investigația se alege în funcție de suspiciunea clinică, nu de rutină. O radiografie normală nu exclude o leziune a șoldului.

Ce urmează la evaluarea ortopedică a șoldului
Consultația cuprinde anamneza detaliată, examenul clinic complet — mers, amplitudine de mișcare, teste de conflict și palparea structurilor peritrohanteriene — apoi recomandarea de investigații, selectivă, nu de rutină. La final se discută diagnosticul de lucru și opțiunile de tratament pentru situația concretă.
Opțiuni de tratament
Tratamentul se individualizează în funcție de diagnostic, stadiu, vârstă, nivel de activitate și obiectivele funcționale. În afecțiunile degenerative și de suprasolicitare se începe conservator; fractura de col femural face excepție, fiind o situație chirurgicală de la început.
Tratament conservator
Adaptarea activităților care încarcă articulația, medicație antiinflamatoare, sprijin în baston purtat în mâna opusă și, acolo unde este cazul, reducerea greutății corporale. Kinetoterapia pe abductori și pe mobilitatea coxofemurală rămâne parte din plan indiferent de restul opțiunilor.
Vezi opțiunile conservatoareInfiltrații articulare
La șold, infiltrația se poate face intraarticular sau peritrohanterian, în bursă, în funcție de structura afectată. Ambele se efectuează ghidat ecografic și se integrează într-un plan terapeutic complet, nu ca tratament izolat.
Vezi infiltrațiileTratament chirurgical
Se discută când tratamentul conservator nu mai controlează simptomele sau când leziunea structurală o impune de la început. Intervențiile efectuate la șold: proteza totală, care înlocuiește suprafețele articulare uzate; forajul de decompresiune în necroza descoperită înainte de prăbușirea capului femural, care păstrează articulația; și osteosinteza sau protezarea în fractura de col femural, în funcție de tipul fracturii și de vârstă. Conflictul femuroacetabular și leziunile de labrum se tratează artroscopic — pentru artroscopia de șold te îndrum către un serviciu care o realizează, cu diagnosticul și investigațiile deja puse la punct.
Vezi proteza de șoldTipuri de infiltrație folosite la șold
Cele trei substanțe au mecanisme, locuri de administrare și indicații diferite. Alegerea depinde de diagnostic, de stadiul afecțiunii și de tratamentele urmate anterior.
Corticosteroizi
Administrare intraarticulară în coxartroză sau peritrohanteriană în bursită și tendinopatia fesierilor. Efectul se instalează rapid. Se folosește într-un număr limitat de administrări pe an.
Detalii →Acid hialuronic
Se administrează intraarticular, cu indicație în coxartroza ușoară și moderată. Îmbunătățește lubrifierea articulară și este o opțiune la pacienții care nu tolerează antiinflamatoarele.
Detalii →PRP
Plasmă bogată în trombocite, obținută din sângele propriu al pacientului. Indicată în tendinopatiile cronice ale fesierilor și, în cazuri selectate, în coxartroza ușoară–moderată.
Detalii →La șold, ghidajul ecografic nu este un detaliu de confort: articulația este profundă, acoperită de un strat muscular gros, iar reperele palpabile nu sunt suficiente pentru o administrare intraarticulară corectă. Alegerea substanței se face după stabilirea diagnosticului, iar în multe situații opțiunile se combină — infiltrația controlează simptomul, iar exercițiul menține rezultatul.
Durerea de șold îți scurtează distanța de mers de mai bine de două-trei săptămâni?
La consultație se stabilește ce structură este afectată și ce opțiuni de tratament există în situația ta concretă. Consultații CNAS și private, la Policlinica Titan.
Sau sună la 0764 652 686 · Scrie pe WhatsApp →
Recuperarea face parte din tratament
Indiferent dacă tratamentul a fost conservator, o infiltrație sau o intervenție chirurgicală, programul de recuperare este partea care transformă rezultatul anatomic în funcție. La șold, obiectivul central este forța abductorilor: ei stabilizează bazinul la fiecare pas, iar slăbirea lor se vede direct în mers.
După tratament conservator
Program de tonifiere a fesierilor și de menținere a mobilității coxofemurale, împreună cu activități care solicită articulația fără impact — bicicletă, înot, mers pe teren plat. Se adaugă exerciții pentru musculatura trunchiului, fiindcă poziția bazinului influențează încărcarea șoldului.
După infiltrație
Repaus relativ scurt, apoi reluarea progresivă a activității și începerea exercițiilor. Fereastra în care durerea scade este momentul în care kinetoterapia devine posibilă — de aceea infiltrația se programează împreună cu ea, nu separat.
După intervenție chirurgicală
După protezarea șoldului, mersul cu sprijin asistat începe devreme, iar programul urmărește recâștigarea forței și a mersului simetric. Precauțiile de poziție și etapele diferă în funcție de abordul folosit și se discută individual, înainte de intervenție.
Șoldul este articulația pe care nu o poți pune în repaus complet: este solicitată la fiecare pas. De aceea planul de recuperare se construiește în jurul mersului, iar intervalele se discută individual, înainte de a începe tratamentul, ca să fie compatibile cu activitatea zilnică.
Când este necesar consultul ortopedic
Nu orice durere de șold necesită prezentare imediată. Există însă situații în care amânarea evaluării poate agrava leziunea.
Situații care cer evaluare imediată
- imposibilitatea de a te sprijini pe picior după o cădere sau un traumatism
- membrul inferior vizibil scurtat și rotat spre exterior după o cădere
- durere bruscă și intensă în șold, fără traumatism, la pacient aflat sub corticoterapie prelungită
- durere intensă însoțită de febră sau de roșeață locală
- amorțeală, furnicături sau pierderea forței în membrul inferior după traumatism
Situații care cer o programare
- durerea inghinală persistă mai mult de 2–3 săptămâni fără ameliorare
- distanța pe care poți merge fără durere s-a scurtat treptat
- șchiopătat sau mers care s-a modificat vizibil
- dificultate la încălțatul șosetelor, la tăiatul unghiilor sau la urcatul în mașină
- durere laterală care apare noaptea, când te culci pe partea afectată
- redoare și limitarea progresivă a mișcării, fără traumatism anterior
Articole despre șold
Informații detaliate despre afecțiunile, simptomele și opțiunile de tratament ale șoldului, scrise pentru pacienți.
Coxartroza – artroza articulației șoldului
Cauze, stadii radiologice, tratament conservator, rolul infiltrațiilor și momentul în care se discută proteza.
Citește →Conflictul femuroacetabular – durerea de șold la adultul tânăr
Tipurile cam și pincer, testele clinice care îl orientează și legătura cu leziunile de labrum și cartilaj.
Citește →Leziunea de labrum acetabular
Rolul labrumului în stabilitatea șoldului, mecanismele de rupere și opțiunile de tratament disponibile.
Citește →Bursita trohanteriană – durerea laterală de șold
De ce doare partea laterală a șoldului, cum se face diferența față de coxartroză și ce rol au tendoanele fesierilor.
Citește →Necroza avasculară de cap femural
Factorii de risc, de ce RMN-ul este investigația-cheie și de ce diagnosticul precoce schimbă opțiunile terapeutice.
Citește →Fractura de col femural
Semnele care o trădează după o cădere, tipurile de fractură și diferența dintre osteosinteză și protezare.
Citește →Întrebări frecvente
Durerea de șold se simte întotdeauna în șold?
Nu. Durerea care pornește din articulația șoldului se simte cel mai des în zona inghinală și iradiază pe fața anterioară a coapsei, uneori până la genunchi — motiv pentru care unii pacienți se prezintă convinși că problema este la genunchi. Durerea laterală, la nivelul marelui trohanter, vine de obicei din bursă și din tendoanele fesierilor, iar durerea fesieră poate fi iradiată de la coloana lombară. Examenul clinic este cel care face diferența.
Coxartroza înseamnă că am nevoie de proteză?
Nu automat. În stadiile incipiente și moderate se lucrează conservator: adaptarea activităților, kinetoterapie pentru abductori, medicație, sprijin în baston, iar acolo unde este cazul reducerea greutății corporale. Infiltrația intraarticulară poate fi o opțiune în această etapă. Discuția despre proteză apare când durerea limitează activitățile zilnice și somnul, iar tratamentul conservator corect urmat nu mai controlează simptomele. Decizia se ia împreună cu pacientul, în funcție de stadiu, vârstă și nivel de activitate.
Infiltrația la șold se poate face fără ghidaj imagistic?
Articulația șoldului este profundă și acoperită de un strat muscular gros, iar reperele palpabile nu sunt suficiente pentru a plasa corect substanța. De aceea infiltrația intraarticulară de șold se efectuează ghidat, în cazul meu ecoghidat. Infiltrația peritrohanteriană, în bursă, este mai superficială, dar se efectuează tot sub ghidaj ecografic, pentru a diferenția bursa de tendoanele fesierilor.
Cât durează recuperarea după proteza de șold?
Mersul cu sprijin asistat începe devreme după intervenție, iar programul continuă cu recâștigarea forței abductorilor și a mersului simetric. Durata totală depinde de starea musculaturii înainte de operație, de abordul chirurgical folosit, de vârstă și de afecțiunile asociate. Etapele și precauțiile de poziție se discută individual, înainte de intervenție, ca planul să fie compatibil cu activitatea zilnică.
Ce este conflictul femuroacetabular?
Este contactul anormal dintre colul femural și marginea acetabulului, produs de un exces de os pe col, pe acetabul sau pe amândouă. La mișcările de flexie combinate cu rotația internă, cele două structuri se lovesc, iar labrumul și cartilajul din zonă se deteriorează în timp. Apare tipic la adultul tânăr activ, cu durere inghinală care se accentuează la statul prelungit pe scaun, la ghemuit și în anumite sporturi.
Pot face sport cu artroză de șold?
În multe cazuri da, cu adaptarea tipului de activitate. Se preferă activitățile care mențin mobilitatea și forța fără impact repetat — bicicletă, înot, mers pe teren plat, exerciții de tonifiere. Alergarea pe asfalt, sporturile cu schimbări bruște de direcție și săriturile solicită articulația mai mult decât o tolerează un cartilaj uzat. Ce anume se poate menține se stabilește în funcție de stadiu și de simptome.
Durerea laterală de șold este tot artroză?
De cele mai multe ori nu. Durerea situată exact pe proeminența laterală a șoldului, care apare când te culci pe partea afectată, la urcatul scărilor sau după mers prelungit, vine în general din bursa trohanteriană și din tendoanele fesierilor, nu din articulație. Coxartroza dă tipic durere inghinală și limitarea rotației interne. Cele două pot coexista, iar tratamentul diferă, motiv pentru care diferențierea se face la examenul clinic.