Coxartroza – cauze, simptome, tratament
Coxartroza este uzura cartilajului articulației șoldului, cunoscută și ca artroză de șold. Se instalează lent, iar primul semn este de obicei o durere în zona inghinală care apare la primii pași după repaus și se accentuează la mers. Pe măsură ce spațiul articular se îngustează, se pierd rotația internă și distanța de mers. Momentul evaluării contează, fiindcă opțiunile de tratament diferă între un stadiu incipient și unul avansat.
Ce este coxartroza
Coxartroza înseamnă subțierea progresivă a cartilajului care căptușește capul femural și acetabulul, cele două suprafețe care alcătuiesc articulația șoldului.
Șoldul este o articulație sferică: capul femurului se așază într-o cavitate a bazinului numită acetabul, iar între ele se află un strat de cartilaj neted, gros de câțiva milimetri, care permite alunecarea fără frecare. În artroza coxofemurală acest strat se subțiază, iar osul de dedesubt se adaptează la solicitarea crescută — se condensează, dezvoltă osteofite la marginea articulației și, în stadiile avansate, mici cavități numite chisturi subcondrale. Capsula se îngroașă, iar mișcarea devine limitată chiar și atunci când durerea este suportabilă.
Termenii sunt mai mulți pentru aceeași situație: artroză de șold, artroză coxofemurală sau, în limbajul pacienților, uzura articulației șoldului. Când procesul afectează ambele articulații, se vorbește despre coxartroză bilaterală, întâlnită mai ales în formele apărute pe o problemă de formă a articulației. Coxartroza primară apare fără o cauză identificabilă, de regulă după 50 de ani, iar cea secundară se dezvoltă pe un șold care avea deja o particularitate anatomică sau o leziune anterioară. Distincția contează, fiindcă formele secundare apar mai devreme și evoluează adesea mai repede.
Cum se manifestă
Simptomele se instalează în luni sau ani, iar ordinea lor este de obicei aceeași: întâi durerea la efort, apoi redoarea, apoi limitarea mișcării și, în final, scăderea distanței de mers. Localizarea durerii este descrisă pe larg în ghidul durerii de șold
Durere în zona inghinală
Durerea se simte cel mai adesea în plică inghinală și iradiază pe fața anterioară a coapsei, uneori până la genunchi. Apare la primii pași după ce te ridici de pe scaun, se mai atenuează după câteva minute de mers și revine la efort prelungit. Durerea resimțită exclusiv pe partea laterală a coapsei are de obicei altă cauză.
Redoare de dimineață și după repaus
Articulația se simte înțepenită la trezire sau după o perioadă lungă de stat pe scaun, iar mișcarea se reia greu. Redoarea din artroză durează de obicei sub 30 de minute. Când depășește o oră și se însoțește de umflarea mai multor articulații, tabloul sugerează mai degrabă o afecțiune inflamatorie și cere alt tip de evaluare.
Limitarea rotației și a flexiei
Prima mișcare pierdută în coxartroză este rotația internă. Pacienții o descriu prin gesturi, nu prin grade: dificultatea de a se încălța, de a-și trage șosetele, de a-și tăia unghiile de la picioare sau de a intra și ieși din mașină. Tot aici intră disconfortul la statul cu picior peste picior.
Șchiopătare și distanță de mers redusă
Pe măsură ce durerea crește, pasul de pe partea afectată se scurtează, iar mersul devine șovăitor. Distanța pe care o poți parcurge fără să te oprești scade treptat, iar unii pacienți încep să folosească un baston spontan. În stadiile avansate apare durerea nocturnă și cea de repaus, iar membrul poate părea mai scurt.
De ce apare
Cartilajul se uzează atunci când solicitarea depășește ce poate suporta, fie pentru că sarcina este prea mare, fie pentru că forma articulației distribuie prost presiunea.
Vârsta și uzura cartilajului
Cartilajul își pierde în timp elasticitatea și capacitatea de refacere. Artroza de șold apare mai frecvent după 50 de ani și este forma cea mai des întâlnită, fără o cauză anatomică identificabilă.
Sechele de displazie de șold
Un acetabul care acoperă insuficient capul femural concentrează presiunea pe o suprafață mică. Displazia tratată sau nedepistată în copilărie este una dintre cauzele obișnuite de artroză la vârste tinere și, adesea, bilaterală.
Conflict femuroacetabular
Când capul femural sau marginea acetabulului au o formă care le face să se lovească la mișcările extreme, cartilajul și inelul labral se deteriorează în timp. Este un mecanism frecvent la adulții tineri activi.
Necroză și traumatisme vechi
Necroza de cap femural, o fractură de col femural sau de acetabul consolidată cu denivelare a suprafeței articulare modifică geometria șoldului. Artroza care urmează se numește secundară și apare mai devreme.
Suprasolicitare și muncă fizică
Ridicarea repetată de greutăți, ortostatismul prelungit și sporturile cu impact susținut cresc încărcarea articulației. Nu produc singure artroza, dar grăbesc evoluția pe un șold care are deja o vulnerabilitate.
Excesul ponderal
Fiecare kilogram în plus se traduce într-o forță de câteva ori mai mare la nivelul șoldului în timpul mersului. Este singurul factor major asupra căruia se poate interveni direct, iar scăderea în greutate reduce durerea la efort.
Când e nevoie de consult
Nu orice durere de șold cere prezentare imediată, dar există situații în care amânarea schimbă tratamentul care mai poate fi făcut.
Situații care cer evaluare imediată
- Imposibilitatea de a te sprijini pe picior după o cădere, chiar și după una banală, la o persoană în vârstă sau cu osteoporoză.
- Durere nocturnă permanentă, care nu cedează în nicio poziție, însoțită de febră, frisoane sau scădere în greutate.
- Slăbiciune, amorțeală sau pierderea controlului asupra piciorului, ori durere care coboară sub genunchi pe traseul unui nerv.
O durere inghinală care persistă peste câteva săptămâni, dificultatea de a te încălța, șchiopătarea la sfârșitul zilei sau scăderea distanței de mers merită evaluate fără grabă, dar fără amânare. La fel și o durere de genunchi la care examenul genunchiului nu explică nimic. Evaluarea stabilește stadiul și, odată cu el, ce opțiuni de tratament sunt încă deschise.
Cum se pune diagnosticul
Diagnosticul se sprijină pe examenul clinic și pe radiografie. Restul investigațiilor se cer doar când tabloul nu se potrivește sau când radiografia nu explică simptomele.
- 01
Istoric și simptome
Se stabilește unde este durerea, de când, ce o declanșează și ce o ameliorează.
- Localizarea exactă, arătată cu mâna: inghinal, lateral sau fesier.
- Durata redorii de dimineață și prezența durerii de repaus sau nocturne.
- Distanța de mers fără oprire și gesturile devenite dificile.
- Antecedente: displazie tratată în copilărie, traumatisme, tratamente cortizonice prelungite.
Distanța de mers și durerea de repaus sunt reperele după care se urmărește evoluția în timp. - 02
Examen clinic
Se evaluează mersul, mobilitatea și forța, comparativ cu partea opusă.
- Măsurarea rotației interne și a flexiei — rotația internă este prima limitată.
- Testul de flexie, abducție și rotație externă, care reproduce durerea inghinală.
- Palparea marelui trohanter, pentru a separa artroza de o suferință a bursei.
- Verificarea lungimii membrelor și a stabilității bazinului în sprijin unipodal.
Examenul coloanei lombare face parte din evaluare, fiindcă o suferință lombară poate imita durerea de șold. - 03
Radiografia
- Radiografia de bazin, față — arată ambele articulații, spațiul articular restant, osteofitele și acoperirea capului femural.
- Radiografia de șold, profil — completează imaginea pe partea anterioară și posterioară a articulației.
Radiografia se efectuează într-un serviciu de imagistică, pe baza recomandării scrise la consultație. - 04
Investigații suplimentare, când sunt necesare
- RMN-ul — când radiografia este normală sau neconcludentă, iar suspiciunea este de necroză de cap femural, leziune de labrum sau fractură de insuficiență.
- Analizele de laborator — când tabloul sugerează o cauză inflamatorie sau infecțioasă.
Investigația se alege în funcție de suspiciunea clinică, nu de rutină. Investigațiile în ortopedie
Tratamentul fără operație
Tratamentul conservator urmărește reducerea durerii și păstrarea mobilității și a autonomiei la mers. Se începe întotdeauna cu măsurile care schimbă încărcarea articulației, iar medicația se adaugă peste ele, nu în locul lor.
Adaptarea încărcării și mișcarea
Șoldul suportă mai bine mișcarea regulată fără impact decât repausul prelungit. Imobilizarea nu se recomandă: reduce durerea pe termen scurt și accentuează redoarea și pierderea de forță.
- Scăderea în greutate, când există exces ponderal.
- Mers pe teren plat, bicicletă cu șaua ridicată, înot — în locul alergării.
- Baston purtat în mâna opusă șoldului dureros, în perioadele de acutizare.
- Adaptarea locuinței: scaune mai înalte, evitarea fotoliilor joase.
Kinetoterapie și medicație
Programul de kinetoterapie urmărește menținerea mobilității și tonifierea musculaturii fesiere, care stabilizează bazinul în mers și reduce încărcarea articulară.
- Exerciții de mobilitate și de forță, conduse de kinetoterapeut și continuate acasă.
- Analgezice și antiinflamatoare, ca și clasă de medicamente, în cure scurte, la indicația medicului.
- Reevaluare la interval stabilit, pentru a vedea dacă distanța de mers se menține.
Kinetoterapia se desfășoară cu kinetoterapeut, într-un serviciu de recuperare, iar procedurile de fizioterapie cu agenți fizici se recomandă, nu se efectuează la cabinet. La consultație se stabilesc obiectivele programului și se urmărește rezultatul lui.
Când se recomandă infiltrația
Infiltrația intră în discuție când durerea limitează mersul și nu cedează suficient la măsurile de mai sus. Nu este un tratament izolat și nu înlocuiește kinetoterapia sau adaptarea activității.
Corticosteroizi
Se folosesc în puseele dureroase, când durerea împiedică mersul și participarea la programul de recuperare. Efectul este de durată limitată, iar administrările se distanțează în timp.
Detalii
Acid hialuronic
Se discută în artroza cu cartilaj parțial păstrat, unde obiectivul este ameliorarea alunecării în articulație. Schema de administrare se stabilește la consultație, după evaluarea stadiului.
Detalii
PRP
Este o opțiune discutată în stadiile incipiente și medii, la pacienți activi, ca alternativă la administrarea repetată de corticosteroid. Indicația se stabilește individual.
DetaliiArticulația șoldului este profundă, iar administrarea se face sub ghidaj ecografic, cu urmărirea acului în timp real. Substanța, momentul și numărul de administrări se stabilesc la consultație, după diagnostic, și se integrează într-un plan care include kinetoterapie și adaptarea activității.
Durerea din zona inghinală apare la primii pași și scurtează distanța pe care o poți merge?
La consultație se stabilesc stadiul, cauza și opțiunile de tratament încă deschise. Consultații CNAS, cu bilet de trimitere, și private, la Policlinica Titan.
Sau sună la 0764 652 686 Scrie pe WhatsApp
Când se ajunge la operație
Problema protezării se pune atunci când durerea este prezentă în repaus și noaptea, distanța de mers a scăzut sub nevoile zilnice, iar tratamentul conservator condus corect nu mai menține situația. Radiografia arată de obicei un spațiu articular dispărut, dar imaginea singură nu decide: decizia se ia pe limitarea funcțională și pe cât de mult a pierdut pacientul din autonomie. Vârsta, nivelul de activitate și afecțiunile asociate intră și ele în discuție. Intervenția se efectuează la Spitalul Memorial Băneasa și este integral privată.
Ce ține de tine
Între controale, cele mai multe schimbări utile țin de încărcarea zilnică a articulației și de menținerea mișcării.
Ce ajută
- Menținerea sau scăderea greutății, prin alimentație și activitate constantă.
- Mișcare zilnică fără impact: mers pe teren plat, bicicletă, înot.
- Exercițiile din programul de kinetoterapie, continuate acasă.
- Bastonul în mâna opusă, în zilele proaste sau la drumuri lungi.
- Încălțăminte cu talpă care amortizează.
Ce se evită
- Alergarea pe asfalt, săriturile și sporturile cu schimbări bruște de direcție.
- Statul prelungit pe scaune joase și poziția cu picior peste picior.
- Ridicarea repetată de greutăți și cărațul lor pe distanțe lungi.
- Repausul prelungit la pat în perioadele dureroase.
- Amânarea evaluării când distanța de mers scade de la o lună la alta.
Coxartroza nu este singura cauză de durere la nivelul șoldului, iar tratamentul diferă mult de la o afecțiune la alta.
Întrebări frecvente
Coxartroza este același lucru cu reumatismul la șold?
Nu. „Reumatism la șold” este o formulare populară care adună la un loc mai multe boli diferite. Coxartroza este uzura cartilajului articulației coxofemurale, un proces mecanic și degenerativ. Bolile reumatismale inflamatorii, cum sunt poliartrita reumatoidă sau spondilartritele, au alt mecanism, alte analize și alt tratament. Diferența se stabilește prin examen clinic, radiografie și, când tabloul o cere, analize de laborator.
De ce mă doare genunchiul dacă problema este la șold?
Articulația șoldului și partea din față a coapsei împart aceleași rădăcini nervoase, iar durerea se poate resimți la distanță de locul în care se produce. Din acest motiv, o parte dintre pacienții cu coxartroză descriu durere în genunchi sau pe fața anterioară a coapsei, fără nicio suferință proprie a genunchiului. Un genunchi dureros la care examenul clinic și radiografia sunt normale cere evaluarea șoldului.
Coxartroza se poate vindeca fără operație?
Cartilajul deja pierdut nu se reface. Tratamentul fără operație urmărește reducerea durerii, menținerea mobilității și păstrarea autonomiei la mers, iar în stadiile incipiente și medii poate ține situația sub control timp îndelungat. Măsurile care ajută sunt controlul greutății, activitatea fără impact, kinetoterapia condusă corect și, în anumite situații, infiltrația. Alegerea se face în funcție de stadiu și de nivelul de activitate.
Ce arată radiografia de bazin în coxartroză?
Radiografia arată îngustarea spațiului dintre capul femural și acetabul, adică grosimea rămasă a cartilajului, precum și osteofitele de la marginea articulației, condensarea osului subcondral și eventualele chisturi. Tot ea arată forma capului femural și acoperirea lui, elemente care explică de multe ori de ce a apărut uzura. Pentru diagnostic sunt necesare o imagine a bazinului în întregime și una a șoldului din profil.
Infiltrația la șold se face sub ghidaj ecografic?
Da. Articulația șoldului este profundă și acoperită de un strat muscular gros, iar poziția acului nu poate fi apreciată doar prin repere palpate. Ghidajul ecografic permite urmărirea acului în timp real până în articulație și confirmarea distribuției substanței. Substanța și numărul de administrări se stabilesc la consultație, după diagnostic.
Cât de repede evoluează coxartroza?
Evoluția diferă mult de la un pacient la altul și nu poate fi prevăzută dintr-o singură radiografie. Unele forme rămân stabile ani la rând, cu perioade de acutizare separate de intervale bune, iar altele progresează în câteva luni, mai ales cele apărute după necroză de cap femural sau după un traumatism. Din acest motiv se urmăresc două lucruri în timp: distanța de mers și durerea de repaus, nu doar aspectul radiologic.
