Durere de gleznă și picior – cauze, semne de alarmă și când mergi la medic

Cauzele se împart, în mare, în trei categorii: leziuni acute prin traumatism, suferințe prin suprasolicitare ale tendoanelor și fasciei, și modificări de formă sau de uzură ale articulațiilor. Localizarea durerii oferă primul indiciu, iar tiparul — momentul apariției, ce o declanșează, ce se întâmplă după câțiva pași — îl completează. La picior contează în plus felul în care se distribuie greutatea în mers, iar asta se vede doar la examinarea în ortostatism.

Este tiparul caracteristic al suferinței fasciei plantare, banda fibroasă care susține arcul piciorului și se inseră pe osul călcâiului. Peste noapte fascia se scurtează, iar primul sprijin o întinde brusc. Tratamentul începe cu exerciții de întindere pentru fascie și pentru tendonul Achile, cu încălțăminte și susținere plantară adaptate, iar în formele care nu răspund se discută infiltrația ecoghidată. Terapia cu unde de șoc este o opțiune în formele care nu răspund la tratamentul conservator; nu o efectuez, se realizează într-un serviciu de recuperare medicală, pe baza recomandării.

Nu orice entorsă are nevoie de radiografie. Criteriile clinice folosite în urgență o indică atunci când doare la apăsarea osului maleolei sau când sprijinul pe picior este imposibil imediat după traumatism și la evaluare. Dacă poți merge, primele zile se tratează cu gheață, compresie și ridicarea piciorului. Evaluarea ortopedică este utilă când durerea persistă peste o săptămână, când umflătura nu cedează sau când glezna dă senzația că cedează — o entorsă tratată superficial poate lăsa instabilitate.

Durerea și rigiditatea pe traiectul tendonului, dimineața și la începutul efortului, indică o suferință a tendonului Achile — fie pe porțiunea de deasupra călcâiului, fie chiar la inserția pe os. Repausul complet nu este soluția: tendonul are nevoie de încărcare controlată, iar programul de exerciții este tratamentul principal. În interiorul tendonului nu se administrează corticosteroid, fiindcă crește riscul de ruptură. Dacă apare un pocnet urmat de imposibilitatea de a te ridica pe vârful piciorului, este vorba de o ruptură și necesită evaluare imediată.

Durerea arzătoare între degete, însoțită de amorțeli sau de senzația unei pietricele sub talpă, care cedează la descălțat, orientează către iritarea unuia dintre nervii care trec printre capetele metatarsienelor. Apare mai frecvent la pantofii cu vârf îngust sau cu toc. La examinare, comprimarea transversală a antepiciorului reproduce simptomele. Tratamentul începe cu schimbarea încălțămintei și susținere plantară; în formele care persistă se discută infiltrația ecoghidată sau, mai rar, intervenția chirurgicală.

Depinde de cauză. Durerea apărută după un efort neobișnuit poate ceda în câteva zile cu repaus relativ și încălțăminte comodă. Durerea care persistă peste trei-patru săptămâni, revine la fiecare reluare a activității sau se însoțește de umflătură merită evaluare. Două situații nu se amână: senzația repetată că glezna cedează și durerea care apare după o entorsă tratată, dar nu trece — ambele pot însemna o leziune care s-a vindecat incomplet.

Nu neapărat. În formele ușoare, încălțămintea cu vârf larg, protecțiile pentru proeminența osoasă și susținerea plantară pot controla simptomele, deși nu corectează deformarea. Indicația chirurgicală se discută când durerea persistă în ciuda acestor măsuri, când deformarea se accentuează și când încălțatul devine o problemă zilnică. Decizia se ia pe baza simptomelor și a aspectului radiografic, nu pe considerente estetice.

Radiografia efectuată în picioare este investigația de primă intenție pentru deformări, artroză și modificări osoase, fiindcă arată alinierea reală sub greutatea corpului. Ecografia musculoscheletală evaluează tendoanele și fascia plantară, iar RMN-ul este util pentru leziunile ligamentare complexe, cartilaj și fracturile care nu se văd pe radiografie. Ambele se efectuează într-un serviciu de imagistică, pe baza recomandării. Decizia se ia după examenul clinic, nu de rutină.

În indicațiile potrivite, da. Se folosesc în principal corticosteroidul și plasma îmbogățită cu trombocite, iar în artroza gleznei se poate discuta și acidul hialuronic intraarticular. Structurile fiind mici și apropiate între ele, procedura se efectuează sub ghidaj ecografic. O precizare importantă: în interiorul tendonului Achile nu se administrează corticosteroid — se poate lucra doar în jurul tendonului, sub ghidaj ecografic. Infiltrația nu înlocuiește exercițiile și corectarea încărcării — deschide fereastra în care acestea devin posibile.

Intervenția se discută când tratamentul conservator nu mai controlează simptomele sau când leziunea structurală o impune de la început. Situațiile în care se evaluează indicația operatorie: deformarea dureroasă a degetului mare, prin hallux valgus sau hallux rigidus; ruptura tendonului Achile, prin sutură; instabilitatea cronică de gleznă, prin reconstrucție ligamentară; leziunile din interiorul gleznei și conflictul posterior, pe cale artroscopică; nervul iritat din antepicior, prin excizie; iar în artroza avansată a gleznei se discută artrodeza. Fiecare are indicații precise și o recuperare proprie, discutate înainte de decizie.