Tendinopatia rotuliană – cauze, simptome, tratament
Tendinopatia rotuliană este o suferință de suprasolicitare a tendonului care leagă rotula de tibie. Apare la cei care sar, aleargă sau schimbă des direcția, dar și după creșteri bruște de efort la persoane care nu fac sport de performanță. Durerea are un tipar recunoscibil: se localizează punctual, sub rotulă, cedează la încălzire și revine după activitate. Evaluarea timpurie scurtează tratamentul, fiindcă tendonul răspunde mai bine cât timp degenerarea este limitată.
Ce este tendinopatia rotuliană
Tendonul rotulian leagă vârful rotulei de tuberozitatea tibiei și transmite forța cvadricepsului către gambă la fiecare pas, la fiecare săritură și la fiecare ridicare de pe scaun.
Tendinopatia rotuliană este suferința acestui tendon sub efectul unei încărcări repetate, mai mare decât capacitatea lui de a se reface între eforturi. Zona afectată se află aproape întotdeauna la polul inferior al rotulei, acolo unde tendonul se prinde de os și unde tensiunea se concentrează cel mai mult.
Deși mulți pacienți o cunosc drept tendinită rotuliană sau tendinită patelară, sufixul este înșelător. Analiza țesutului arată rareori o inflamație clasică; ce se găsește este o degenerare a fibrelor de colagen, care își pierd organizarea paralelă. De aceea termenul folosit astăzi este tendinopatie, iar distincția are consecințe practice: explică de ce antiinflamatoarele reduc durerea fără să schimbe starea structurii.
În limbajul curent apare și denumirea de genunchiul săritorului, după sporturile în care se întâlnește cel mai des — baschet, volei, atletism, fotbal. Evoluția este gradată: la început durerea apare doar după efort, apoi se instalează la începutul activității și cedează la încălzire, iar în formele vechi însoțește tot efortul.
Cum se manifestă
Tabloul este destul de caracteristic, iar localizarea durerii spune mai mult decât intensitatea ei.
Durere punctuală, sub rotulă
Pacientul arată locul cu vârful degetului, chiar sub marginea de jos a rotulei. Apăsarea în acel punct, cu genunchiul întins, reproduce durerea. Nu este o durere difuză, care cuprinde tot genunchiul, ci una pe care se poate pune degetul.
Durere la sărituri, alergare și coborâtul scărilor
Se accentuează la gesturile care încarcă brusc tendonul: aterizarea după o săritură, plecarea în sprint, schimbarea de direcție, coborâtul treptelor sau al unei pante. Urcatul deranjează de obicei mai puțin.
Rigiditate după perioade de stat jos
După o ședință lungă la birou, în mașină sau la cinema, primii pași sunt incomozi, iar genunchiul pare înțepenit. Senzația trece în câteva minute de mers, ceea ce îi face pe mulți să amâne evaluarea.
Durere care se mută în interiorul efortului
Tiparul se schimbă pe măsură ce afecțiunea avansează: la început apare doar a doua zi după antrenament, apoi la începutul lui, cu dispariție după încălzire, iar în final însoțește efortul de la un capăt la altul.
De ce apare
Mecanismul este aproape întotdeauna acumularea: nu un accident, ci un dezechilibru între cât se cere tendonului și cât apucă el să se refacă.
Sărituri și aterizări repetate
Aterizarea încarcă tendonul cu forțe de câteva ori mai mari decât greutatea corpului. Baschetul, voleiul, atletismul și fotbalul concentrează cele mai multe cazuri.
Creșterea prea rapidă a efortului
Reluarea antrenamentelor după o pauză, dublarea kilometrajului într-o săptămână sau adăugarea bruscă de greutăți sunt situațiile tipice de debut, inclusiv în afara sportului de performanță.
Suprafața și încălțămintea
Trecerea de la teren moale la beton sau parchet și încălțămintea uzată schimbă modul în care se absoarbe șocul la aterizare.
Forța insuficientă a cvadricepsului
Un mușchi care obosește repede transferă o parte din sarcină către tendon. Diferența de forță între cele două membre se regăsește frecvent la examinare.
Mobilitate redusă la gleznă și coapsă
Flexia dorsală limitată a gleznei și ischiogambierii scurți modifică poziția genunchiului la aterizare și cresc tensiunea din aparatul extensor.
Factori individuali
Alinierea membrului inferior, poziția mai înaltă a rotulei și greutatea corporală influențează încărcarea. Apare mai frecvent între 15 și 30 de ani.
Când e nevoie de consult
O durere care apare după un antrenament mai greu și trece în două zile nu cere programare imediată. Situațiile de mai jos, da.
Situații care cer evaluare imediată
- durere bruscă și puternică în timpul unei sărituri sau al unei porniri, cu senzația de cedare a genunchiului;
- imposibilitatea de a întinde genunchiul sau de a susține greutatea corpului pe el;
- un gol care se simte la palpare sub rotulă, imediat după accident;
- rotula care pare urcată față de cea de pe partea opusă;
- durere apărută după o lovitură directă, cu tumefiere rapidă a genunchiului.
Aceste semne sugerează o ruptură a tendonului, nu o tendinopatie, și cer prezentare de urgență.
Se programează o evaluare atunci când durerea de sub rotulă persistă peste două-trei săptămâni în ciuda reducerii efortului, când limitează antrenamentul, munca sau coborâtul scărilor, când nu mai dispare după încălzire sau când reapare de fiecare dată la reluarea activității. Amânarea nu produce o urgență, dar prelungește tratamentul.
Cum se pune diagnosticul
Diagnosticul este în primul rând clinic. Imagistica confirmă și exclude alte cauze, dar nu înlocuiește examinarea.
- 01
Istoric și tiparul durerii
Traseul simptomului orientează diagnosticul mai mult decât orice investigație.
- de când există durerea și ce s-a schimbat în activitate înainte de apariția ei;
- dacă apare înainte, în timpul sau după efort și dacă cedează la încălzire;
- ce gesturi o provoacă și ce tratamente s-au încercat deja.
Creșterea recentă a volumului de antrenament este cel mai frecvent element din istoric. - 02
Examen clinic
Se caută localizarea exactă a durerii și comportamentul ei la încărcare, comparativ cu genunchiul opus.
- palparea polului inferior al rotulei, cu genunchiul întins și cu cvadricepsul relaxat;
- testarea durerii la genuflexiune pe un singur picior, inclusiv pe plan înclinat;
- evaluarea forței cvadricepsului, a mobilității gleznei și a lungimii ischiogambierilor.
Se verifică și articulația femuro-rotuliană, fiindcă durerea anterioară de genunchi are mai multe cauze posibile. - 03
Radiografia
- Radiografia de genunchi — exclude alte cauze de durere anterioară și poate arăta calcificări în tendon sau modificări la polul inferior al rotulei, în formele vechi.
Este investigația de primă intenție atunci când simptomele durează sau apar după un traumatism. - 04
Investigația de detaliu, când e nevoie
- Ecografia musculoscheletală — arată îngroșarea tendonului și zonele de degenerare; se efectuează într-un serviciu de imagistică, pe baza recomandării.
- RMN-ul — se cere când tabloul rămâne neclar, când se suspectează o leziune asociată sau când simptomele nu răspund la tratamentul conservator.
Investigația se alege în funcție de suspiciunea clinică, nu de rutină.
Durerea din partea din față a genunchiului poate veni și din articulația dintre rotulă și femur, unde localizarea și tiparul sunt diferite.
Tratamentul fără operație
Tratamentul de bază nu este repausul, ci reeducarea încărcării. Tendonul se adaptează la efortul dozat și se decondiționează la imobilizare, așa că oprirea completă a activității amână problema în loc să o rezolve.
Programul de încărcare progresivă
Este partea care schimbă efectiv starea tendonului și se desfășoară cu kinetoterapeutul, pe etape stabilite după stadiu.
- exerciții izometrice la început, pentru controlul durerii și menținerea forței;
- încărcare cu greutăți, în amplitudine controlată și cu ritm lent;
- reintroducerea treptată a săriturilor și a schimbărilor de direcție, la sportivi;
- corectarea deficitelor găsite la examinare — forță, mobilitate de gleznă, control al bazinului.
Adaptarea activității și controlul durerii
Măsurile din această categorie fac programul suportabil, dar nu îl înlocuiesc.
- reducerea temporară a gesturilor care provoacă durere, cu păstrarea efortului care nu doare;
- antiinflamatoare din clasa nesteroidiană, pe perioade scurte, la indicația medicului;
- banda de contraforță rotuliană, ca sprijin la activitate;
- reevaluare periodică, fiindcă progresia exercițiilor se face pe răspunsul durerii, nu pe calendar.
Kinetoterapia se desfășoară cu kinetoterapeut, într-un serviciu de recuperare, nu la cabinet. Tot acolo se efectuează și terapia cu unde de șoc, o opțiune folosită în tendinopatiile care nu răspund la programul de exerciții și pe care o pot recomanda atunci când este potrivită.
Când se recomandă infiltrația
Infiltrația nu este primul pas și nu este un tratament izolat. Se ia în calcul la pacienții care au urmat un program de încărcare corect condus și au rămas cu durere care limitează activitatea.
PRP
Este singura substanță luată în calcul pentru tendonul rotulian. Se prepară din sângele pacientului și se administrează în zona de degenerare, sub ghidaj ecografic. Se asociază întotdeauna cu continuarea programului de exerciții, fiindcă rolul ei este de a susține procesul de refacere, nu de a-l înlocui.
Detalii
Ce nu se administrează în tendon
Corticosteroidul nu se infiltrează în tendonul rotulian. Reduce durerea pentru scurt timp, dar slăbește structura tendinoasă și crește riscul de ruptură, mai ales la administrări repetate. La genunchi rămâne o opțiune în alte situații, intraarticular, unde indicația este diferită.
Indicația se stabilește după diagnostic și după evaluarea a ceea ce s-a încercat până atunci. Numărul de administrări și intervalul dintre ele se stabilesc la consultație, în funcție de evoluție, iar procedura se efectuează sub ghidaj ecografic.
Durerea de sub rotulă revine de fiecare dată când reiei antrenamentul?
La consultație se stabilesc stadiul tendinopatiei, investigațiile necesare și planul de încărcare. Consultații CNAS și private, la Policlinica Titan.
Sau sună la 0764 652 686 Scrie pe WhatsApp
Când se ajunge la operație
Tendinopatia rotuliană se rezolvă în marea majoritate a cazurilor fără intervenție. Discuția despre operație apare la pacienții care au urmat mai multe luni un program de încărcare condus corect, fără schimbarea simptomelor, și la care durerea limitează activitatea zilnică sau profesională. Condiția a doua este ca investigațiile să arate o zonă de degenerare bine delimitată în tendon, care să justifice abordarea chirurgicală.
Intervenția se adresează porțiunii degenerate a tendonului și o efectuez la Spitalul Memorial Băneasa. Indicația se stabilește individual, după reevaluarea clinică și imagistică; detaliile intervenției și ale programului de după se discută la consultație.
Ce ține de tine
Între controale, cea mai mare parte a rezultatului depinde de felul în care este dozat efortul de zi cu zi.
Ce ajută
- continuarea mișcării la un nivel care nu provoacă durere, în locul repausului complet;
- respectarea programului de exerciții zi de zi, inclusiv după ce durerea se ameliorează;
- creșterea efortului în trepte mici, cu o singură variabilă schimbată o dată — fie durata, fie intensitatea;
- încălzire înainte de activitate și atenție la suprafața pe care se aleargă sau se sare;
- încălțăminte cu amortizare păstrată, schimbată când talpa este uzată;
Ce se evită
- revenirea la sărituri și sprinturi imediat ce durerea scade;
- antrenamentul „prin durere”, cu ideea că tendonul se încălzește și trece;
- întreruperea completă a mișcării pentru săptămâni întregi;
- antiinflamatoarele luate continuu, ca să poată fi susținut același nivel de efort;
- întinderile agresive și masajul insistent exact pe punctul dureros;
Durerea din partea din față a genunchiului are mai multe cauze posibile, iar localizarea exactă și momentul apariției sunt cele care le deosebesc.
Întrebări frecvente
Tendinopatia rotuliană și tendinita rotuliană sunt același lucru?
Sunt două nume pentru aceeași suferință, dar unul dintre ele descrie mai exact ce se întâmplă în tendon. „Tendinită” presupune o inflamație, iar analiza țesutului arată de obicei altceva: o degenerare a fibrelor de colagen, cu inflamație redusă sau absentă. De aceea termenul folosit astăzi este tendinopatie. Diferența are consecințe practice, fiindcă explică de ce antiinflamatoarele ameliorează temporar durerea fără să schimbe starea tendonului.
Cât durează până trece durerea?
Evoluția se măsoară în luni, nu în zile, iar intervalul depinde de vechimea simptomelor și de nivelul de activitate. O formă recentă, prinsă în primele săptămâni, răspunde de regulă mai repede decât una care durează de un an. Programul de încărcare progresivă se menține câteva luni, iar ameliorarea apare treptat, în funcție de evoluție. Oprirea programului la primul semn de ameliorare este cea mai frecventă cauză de reapariție.
Pot continua să fac sport?
În majoritatea situațiilor da, cu ajustări. Repausul complet nu este recomandat, fiindcă tendonul își pierde capacitatea de a suporta sarcina și problema revine la reluarea activității. Se reduc temporar gesturile care provoacă durere — sărituri, aterizări, schimbări bruște de direcție, alergare pe teren dur — și se păstrează efortul care nu doare. Nivelul se stabilește la consultație, în funcție de stadiu.
Este nevoie de RMN pentru diagnostic?
De obicei nu. Diagnosticul se pune clinic, pe localizarea durerii la polul inferior al rotulei și pe comportamentul ei la încărcare. Radiografia se cere pentru a exclude alte cauze de durere anterioară de genunchi. RMN-ul sau ecografia se recomandă atunci când tabloul rămâne neclar, când se suspectează o altă leziune sau când simptomele nu răspund la tratament — și se efectuează într-un serviciu de imagistică.
Se face infiltrație cu cortizon în tendonul rotulian?
Nu. Corticosteroidul nu se administrează în tendon: reduce durerea pe termen scurt, dar slăbește structura tendinoasă și crește riscul de ruptură. La genunchi se folosește în alte situații, intraarticular. Când infiltrația este indicată în tendinopatia rotuliană, substanța luată în calcul este PRP-ul, administrat sub ghidaj ecografic.
Ce este banda de contraforță rotuliană și ajută?
Este o bandă purtată sub rotulă, care schimbă modul în care se distribuie tensiunea pe tendon în timpul efortului. Unii pacienți resimt o reducere a durerii la activitate și o folosesc ca sprijin temporar. Nu tratează degenerarea tendonului și nu înlocuiește programul de încărcare progresivă; are rolul unei măsuri de confort, nu de tratament.
Se poate rupe tendonul rotulian dacă amân tratamentul?
Ruptura este rară, dar tendonul degenerat este mai fragil decât unul sănătos, iar infiltrațiile repetate cu corticosteroid cresc suplimentar acest risc. Semnul care cere prezentare imediată este durerea bruscă și puternică în timpul unui efort, cu imposibilitatea de a întinde genunchiul sau de a susține greutatea corpului. În rest, amânarea nu produce o urgență, dar face tratamentul mai lung.
Când se ajunge la operație?
Rar, și numai după un program de tratament conservator condus corect timp de mai multe luni, care nu a modificat simptomele. Se discută la pacienții cu durere persistentă și limitare a activității, la care investigațiile arată o zonă de degenerare bine delimitată în tendon. Indicația se stabilește individual, la consultație, după reevaluarea clinică și imagistică.
