Epicondilita laterală – cauze, simptome, tratament
Epicondilita laterală este o suferință a tendoanelor care se prind pe partea externă a cotului, cunoscută și ca „cotul tenismenului”. Apare mai ales la persoanele care folosesc repetitiv mâna în gesturi de prindere, indiferent dacă practică sau nu un sport. Durerea se instalează treptat, se accentuează la strângerea în mână și persistă săptămâni sau luni. Evaluarea stabilește dacă este vorba despre o suferință a tendonului sau despre altă cauză de durere la cot.
Ce este epicondilita laterală
O suferință a inserției tendinoase de pe partea externă a cotului, numită în termeni medicali tendinopatie a extensorilor antebrațului.
Mușchii care ridică pumnul și degetele pornesc de pe o proeminență osoasă situată pe fața externă a cotului, numită epicondil lateral. Tendoanele lor se adună într-o inserție comună, cu suprafață mică, prin care trece o forță mare la fiecare gest de prindere. Când solicitarea depășește constant capacitatea de refacere a tendonului, structura lui se dezorganizează local și apare durerea. Denumirea populară de „cotul tenismenului” este înșelătoare: cei mai mulți dintre cei care ajung la consultație nu joacă tenis, ci repetă un gest la locul de muncă sau acasă.
Deși termenul „epicondilită” sugerează o inflamație, modificarea de fond este una de degenerare a tendonului. Distincția are consecințe practice: reluarea progresivă a încărcării contează mai mult decât repausul prelungit, iar medicația antiinflamatorie ameliorează durerea fără să corecteze cauza. Afecțiunea apare cel mai frecvent între 35 și 55 de ani, la brațul dominant, și evoluează în luni, cu perioade de ameliorare și de reapariție a durerii.
Afecțiunea are mai multe nume. „Cotul tenismenului” este cel popular, întâlnit și în forma „cot de tenis”; în documentele medicale apar epicondilalgie laterală sau tendinopatie a extensorilor antebrațului. Suferința similară de pe partea internă a cotului, la inserția flexorilor, este epicondilita medială — alt loc, aceleași principii de evaluare.
Cum se manifestă
Simptomele se instalează treptat, fără un moment clar de debut, legate de gesturile de prindere.
Durere pe partea din afară a cotului
Durerea este resimțită într-un punct precis, pe fața externă a cotului, și poate coborî pe antebraț. Apare în timpul activității și, în formele vechi, se menține și în repaus. Mulți descriu o durere surdă care persistă ore bune după efortul care a declanșat-o.
Durere la strângerea în mână
Gesturi obișnuite devin neplăcute: ridicarea unei căni, întoarcerea cheii, folosirea unei șurubelnițe. Durerea se accentuează când pumnul este ridicat împotriva unei rezistențe. Storsul unei cârpe sau deschiderea unui borcan reproduc frecvent simptomul.
Sensibilitate la apăsare
Apăsarea zonei osoase de pe fața externă a cotului reproduce durerea cunoscută. Este semnul pe care îl caută examenul clinic și, de obicei, cel arătat cu degetul. Zona dureroasă este mică și rămâne aceeași de la o zi la alta.
Scăderea forței de prindere
Obiectele scapă din mână sau sunt ținute cu efort, mai ales cu brațul întins. Scăderea forței este consecința durerii, nu a unei slăbiciuni musculare propriu-zise. Prinderea cu cotul îndoit este de obicei mai suportabilă decât cea cu brațul întins.
De ce apare
La bază stă un dezechilibru între cât este solicitat tendonul și cât timp are ca să se refacă.
Gesturi repetitive de prindere
Munca manuală cu unelte, lucrul îndelungat la tastatură și mouse, ridicarea repetată a unor greutăți mici cu palma în jos — situații în care inserția tendinoasă este încărcată de sute de ori pe zi. Contează nu doar cât de greu este obiectul, ci de câte ori se repetă gestul și cât timp rămâne tendonului între solicitări.
Creșterea bruscă a activității
O zi de zugrăvit, o mutare sau începerea unui sport de rachetă pot depăși capacitatea de adaptare a tendonului. Tehnica incorectă și o priză nepotrivită cresc suplimentar solicitarea. O unealtă nouă sau o rachetă cu mâner de altă dimensiune schimbă felul în care forța ajunge la cot.
Factori care țin de persoană
Afecțiunea apare mai frecvent după 35 de ani, când capacitatea de refacere a tendonului scade. Fumatul, diabetul zaharat și un episod anterior la același cot favorizează apariția și reapariția simptomelor. Brațul dominant este cel mai des afectat, dar simptomele pot apărea și de partea opusă, când aceasta preia efortul.
Când e nevoie de consult
Nu orice durere de cot cere prezentare imediată, dar există situații în care amânarea schimbă traseul de tratament.
Situații care cer evaluare imediată
- durere apărută brusc, după o cădere sau o lovitură, cu deformarea cotului sau imposibilitatea de a-l mișca
- cot umflat, roșu și cald, cu febră sau frisoane
- amorțeli, furnicături sau scăderea forței în degete, apărute odată cu durerea
- senzația de rupere resimțită în momentul unui efort, urmată de deformarea conturului brațului
O programare este utilă când durerea trece de câteva săptămâni, când revine la fiecare reluare a activității, când limitează gesturi obișnuite de la serviciu sau de acasă, ori când măsurile luate singur nu schimbă nimic.
Evaluarea separă suferința tendonului de alte cauze de durere pe partea externă a cotului — o suferință a nervului la trecerea prin antebraț, o instabilitate ligamentară sau o modificare a articulației — pentru care măsurile sunt diferite.
Cum se pune diagnosticul
Diagnosticul se sprijină pe istoric și pe examenul clinic; investigațiile se cer pentru a exclude alte cauze.
- 01
Istoric și simptome
Discuția urmărește când a început durerea și ce o declanșează.
- ocupația, gesturile repetitive și sportul practicat
- momentul apariției durerii și evoluția ei în timp
- tratamentele încercate până acum și efectul lor
Durerea cu furnicături orientează spre o suferință a nervilor, nu spre tendon. - 02
Examen clinic
Cotul se evaluează în întregime, comparativ cu partea opusă. Se verifică și traseul nervilor la nivelul antebrațului, fiindcă o suferință nervoasă poate imita durerea de inserție.
- localizarea punctului dureros la palparea epicondilului lateral
- manevre care solicită extensia pumnului și a degetelor împotriva unei rezistențe
- mobilitatea cotului, stabilitatea și forța de prindere
Limitarea mișcării cotului nu face parte din tabloul obișnuit și cere căutarea altei cauze. - 03
Investigații
- Radiografia — exclude artroza cotului, calcificările și modificările osoase
- Ecografia musculoscheletală — se recomandă și se efectuează într-un serviciu de imagistică; arată modificările de structură ale tendonului și eventualele depuneri de la inserție
- RMN-ul — rezervat cazurilor atipice sau care nu răspund la tratament
Investigația se alege în funcție de suspiciunea clinică, nu de rutină; într-un tablou tipic, diagnosticul nu depinde de imagistică.
Tratamentul fără operație
Ordinea contează: întâi se schimbă încărcarea și se controlează durerea, apoi se reface capacitatea tendonului de a suporta efort.
Adaptarea activității și controlul durerii
Repausul complet nu este recomandat: tendonul lipsit de solicitare se adaptează în sens invers. Se reduc gesturile care declanșează durerea și se păstrează restul activității. Obiectivul este ca activitatea zilnică să continue la un nivel care nu întreține durerea.
- modificarea prizei uneltelor și a poziției de lucru
- împărțirea sarcinilor grele în reprize mai scurte
- pauze scurte și repetate în activitățile de prindere susținută
- bandă de contraforță pe antebraț, în perioadele solicitante
- medicație antiinflamatorie pe termen scurt, la indicația medicului
Program de exerciții progresive
Încărcarea controlată a tendonului, cu exerciții executate zilnic și crescute treptat, sub îndrumarea unui kinetoterapeut, urmărește reducerea durerii și recâștigarea forței de prindere. Programul continuă săptămâni sau luni, în funcție de evoluție.
- exerciții de încărcare a extensorilor, cu rezistență crescută treptat
- lucrul asupra mobilității pumnului și a forței întregului membru superior
- o durere moderată în timpul exercițiului este acceptată, dacă nu se menține până a doua zi
- programul se continuă și după ameliorarea simptomelor, ca tendonul să suporte revenirea la activitate
Kinetoterapia se desfășoară cu un kinetoterapeut, într-un serviciu de recuperare, iar procedurile de fizioterapie cu agenți fizici se recomandă acolo unde sunt utile; nu se efectuează la cabinet.
Când se recomandă infiltrația
Infiltrația intră în discuție când durerea împiedică exercițiile sau activitatea zilnică; nu este un tratament de sine stătător.
Corticosteroizi
Se ia în discuție în puseele dureroase intense, când durerea blochează începerea exercițiilor. Efectul vizează durerea, pe termen scurt, și se folosește ca fereastră pentru începerea programului de kinetoterapie; administrările repetate la același tendon nu sunt recomandate.
Detalii
PRP
Se prepară din sângele propriu, recoltat la momentul procedurii. Se adresează formelor vechi, cu modificări de structură ale tendonului, la care măsurile obișnuite nu au adus schimbare. Schema se stabilește la consultație și se continuă cu exerciții.
DetaliiAlegerea substanței se face după diagnostic și în funcție de vechimea simptomelor. Administrarea se face sub ghidaj ecografic, iar infiltrația se integrează într-un plan care include exercițiile și adaptarea activității. Acidul hialuronic nu se folosește la acest nivel: se adresează cartilajului articular, nu tendonului.
Durerea de pe partea externă a cotului revine de fiecare dată când reiei activitatea?
La consultație se stabilesc cauza durerii și ordinea măsurilor. Consultații decontate CNAS, cu bilet de trimitere, și consultații private, la Policlinica Titan.
Sau sună la 0764 652 686 Scrie pe WhatsApp
Când se ajunge la operație
Intervenția chirurgicală este o opțiune de rezervă. Situația tipică este cea în care durerea persistă după o perioadă lungă de tratament conservator condus corect, cu exerciții urmate consecvent și cu activitatea adaptată, iar limitarea se menține la un nivel care afectează munca sau viața de zi cu zi. Se discută și atunci când investigațiile arată modificări structurale importante ale inserției tendinoase.
Intervenția practicată la acest nivel este eliberarea tendinoasă a inserției extensorilor, efectuată la Spitalul Memorial Băneasa. Ce presupune tehnic, ce anestezie se folosește și cum arată perioada de după intervenție se discută la consultația dinaintea operației.
Decizia se ia împreună cu pacientul, după reevaluarea clinică și imagistică, ținând cont de ocupație, de nivelul de activitate și de răspunsul la măsurile încercate.
Ce ține de tine
Între controale, evoluția depinde de felul în care este folosit brațul în activitatea obișnuită.
Ce ajută
- exercițiile stabilite, executate zilnic și crescute treptat
- ridicarea obiectelor cu palma orientată în sus și cu cotul apropiat de corp
- unelte cu mâner mai gros și pauze scurte, repetate, în activitățile solicitante
- poziția la birou, cu antebrațul sprijinit și pumnul în prelungirea lui
- controlul factorilor generali care influențează refacerea tendonului — fumatul și valorile glicemiei
Ce se evită
- reluarea bruscă, la nivelul dinainte, a activității care a declanșat durerea
- strângerea fermă în mână cu cotul întins și palma orientată în jos
- imobilizarea prelungită a cotului, care slăbește musculatura antebrațului
- exercițiile care produc durere intensă sau durere care se menține a doua zi
- purtarea permanentă a benzii de contraforță, inclusiv în repaus
Durerea de cot are mai multe cauze, iar localizarea ei orientează evaluarea.
Întrebări frecvente
Cât durează epicondilita laterală?
Evoluția se măsoară în luni, nu în zile. Simptomele se ameliorează treptat, pe măsură ce tendonul se adaptează la o încărcare controlată, iar ritmul depinde de vechimea lor și de constanța exercițiilor. O reluare bruscă a activității care a declanșat durerea readuce frecvent simptomele.
Pot să lucrez și să fac sport în continuare?
Repausul complet nu este recomandat, fiindcă tendonul lipsit de solicitare se decondiționează. Se modifică încărcarea, nu se elimină: mai puține gesturi de prindere fermă, altă priză a uneltelor, sarcinile grele împărțite în reprize. Sportul se reia progresiv, în funcție de evoluție.
Ajută orteza de contraforță pentru cot?
Banda de contraforță aplicată pe antebraț, sub cot, poate reduce tensiunea la nivelul inserției tendinoase în timpul activității. Se folosește ca sprijin în perioadele solicitante, nu ca tratament de sine stătător, și nu înlocuiește exercițiile.
Când se recomandă infiltrația la cot?
Când durerea limitează activitatea zilnică sau împiedică începerea programului de kinetoterapie, după ce măsurile inițiale au fost aplicate corect o perioadă rezonabilă. La cot se folosesc corticosteroidul și PRP, alegerea făcându-se la consultație; acidul hialuronic se adresează cartilajului articular, nu tendonului.
Este nevoie de RMN pentru diagnostic?
În cele mai multe situații nu. Diagnosticul se sprijină pe istoric și pe examenul clinic, iar radiografia se cere pentru a exclude alte cauze de durere la cot. RMN-ul se recomandă în cazurile atipice sau care nu răspund la tratament.
Se rezolvă fără operație?
Cele mai multe cazuri se ameliorează cu tratament conservator, aplicat consecvent. Intervenția chirurgicală rămâne o opțiune de rezervă, discutată când simptomele persistă după o perioadă lungă de tratament corect condus.
Care e diferența față de epicondilita medială?
Epicondilita laterală afectează inserția extensorilor, pe partea externă a cotului, cu durere la extensia pumnului și la prindere. Cea medială afectează inserția flexorilor, pe partea internă. Mecanismul și principiile de tratament sunt asemănătoare, localizarea și testele clinice diferă.
Consultația se poate deconta prin CNAS?
Consultația la Policlinica Titan se poate deconta prin CNAS, pe baza biletului de trimitere. Consultația privată costă 200 de lei. Programările se fac telefonic sau pe WhatsApp, la 0764 652 686.
