Durere de cot – cauze, semne de alarmă și când mergi la medic

Cel mai frecvent, suferința tendoanelor care se inseră pe cele două proeminențe osoase ale cotului, prin gesturi repetate de prindere sau de răsucire. Urmează compresia nervului ulnar, inflamația bursei de la vârful cotului, leziunile tendonului distal al bicepsului și uzura articulară, de obicei după traumatisme vechi. Localizarea durerii oferă primul indiciu, iar simptomele asociate — amorțeală, slăbiciune, blocaj — arată dacă este vorba de tendon, de nerv sau de articulație.

Este localizarea tipică a suferinței tendoanelor care ridică pumnul și degetele, la inserția lor pe proeminența osoasă externă. Durerea apare la prindere, la ridicarea obiectelor și la strângerea mâinii, iar în forme mai avansate deranjează și gesturi mărunte, ca ținutul unei căni. Deși poartă numele de „cotul tenismenului”, cei mai mulți pacienți nu joacă tenis: apare la munci manuale, la lucrul prelungit cu mouse-ul și la orice activitate cu prindere fermă repetată.

Pe partea internă se inseră tendoanele care îndoaie pumnul și răsucesc palma în jos, iar durerea de aici apare la gesturi repetate de înșurubat, de aruncare sau de ridicare cu palma în jos. Tot acolo, imediat în spatele osului, trece nervul ulnar. De aceea, la examinare se caută deopotrivă punctul dureros al tendonului și semnele de iritație a nervului — sunt două probleme diferite, cu tratamente diferite, care pot coexista.

Este de regulă inflamația bursei așezate peste vârful osos al cotului, chiar sub piele. Apare după o lovitură directă sau după sprijin prelungit pe coate și se vede ca o umflătură moale, uneori surprinzător de mare, dar cu mobilitatea cotului păstrată. Formele voluminoase sau care nu cedează pot necesita evacuare. Situația care nu suportă amânare este umflătura roșie, caldă și dureroasă, însoțită de febră — poate fi o infecție.

Un pocnet apărut în timpul unui efort — o greutate ridicată, o frânare bruscă — urmat de durere în plica cotului, de o schimbare a formei bicepsului și de slăbiciune la răsucirea palmei în sus, ridică suspiciunea de rupere a tendonului distal al bicepsului. Nu este o situație care se rezolvă prin așteptare: momentul evaluării contează, fiindcă tendonul se retractă în timp, iar opțiunile de tratament se restrâng.

Distribuția aceasta indică nervul ulnar, cel mai adesea comprimat la nivelul cotului, în spatele proeminenței osoase interne. Simptomele apar tipic noaptea, la ținutul telefonului sau după ore petrecute cu cotul îndoit, iar în timp pot apărea slăbiciunea prizei și dificultăți la mișcările fine ale mâinii. Compresia se poate produce și la încheietura mâinii, iar diferențierea se face prin examen clinic și, când e nevoie, prin EMG. Amorțelile care revin merită evaluate devreme.

În formele ușoare, reducerea gesturilor care declanșează durerea poate fi suficientă, iar simptomele se ameliorează în timp. O parte dintre cazuri se prelungesc însă mult, mai ales când gestul care a produs problema continuă neschimbat la muncă sau în sport. Durerea care persistă peste o lună, slăbiciunea prizei și amorțelile care revin sunt motive de evaluare — la nerv, mai ales, întârzierea contează.

Multe afecțiuni ale cotului se diagnostichează clinic, fără imagistică. Ecografia musculoscheletală este utilă pentru tendoanele de la inserția pe epicondili și pentru bursa de la vârful cotului, radiografia pentru modificările osoase și fragmentele libere, iar RMN-ul pentru leziunile ligamentare și pentru tendonul distal al bicepsului. Când se suspectează compresia nervului ulnar, EMG-ul și studiul de conducere nervoasă arată sediul și severitatea. Toate se efectuează într-un serviciu de imagistică sau de explorări, pe baza recomandării.

În indicațiile potrivite, da. La cot infiltrația este de obicei peritendinoasă, în jurul inserției afectate, nu intraarticulară, și se efectuează sub ghidaj ecografic. Corticosteroidul reduce durerea rapid, dar efectul se atenuează în lunile următoare, iar plasma îmbogățită cu trombocite acționează lent, pe parcursul mai multor săptămâni, fiind discutată mai ales în formele cronice. Infiltrația nu înlocuiește exercițiile și schimbarea gestului care întreține problema.

Intervenția se discută când tratamentul conservator corect urmat, timp de mai multe luni, nu aduce ameliorare, sau când leziunea o impune de la început. Intervențiile efectuate la cot sunt eliberarea tendinoasă în epicondilita laterală și medială, decompresia sau transpunerea nervului ulnar, reinserția tendonului distal al bicepsului, sutura tendonului tricipital și îndepărtarea bursei de la vârful cotului. Indicația se stabilește după evaluarea clinică și investigațiile necesare, iar recuperarea postoperatorie face parte din plan, nu este opțională.