Leziunea de labrum acetabular - cauze, simptome, tratament
Labrumul acetabular este inelul de fibrocartilaj care mărginește cavitatea șoldului. Când se rupe sau se desprinde, apare de obicei o durere inghinală profundă la statul jos prelungit, la ghemuit sau la pivotare, uneori cu clic ori cu senzație de agățare. Leziunea se întâlnește mai ales la adultul tânăr și activ, adesea pe fondul unei forme particulare a oaselor șoldului. Evaluarea stabilește dacă durerea vine cu adevărat din articulație și ce cale de tratament se potrivește.
Ce este leziunea de labrum acetabular
O ruptură, o desprindere sau o uzură a inelului de fibrocartilaj de pe marginea cavității în care se sprijină capul femural.
Articulația șoldului este formată din capul femural, de formă sferică, și din acetabul, cavitatea din osul bazinului care îl primește. Pe marginea acetabulului se prinde labrumul, un inel elastic de fibrocartilaj. Labrumul adâncește cavitatea, etanșează articulația asemenea unei garnituri și ajută la repartizarea presiunii pe cartilaj. Prin aceste roluri contribuie la stabilitatea șoldului și la protecția suprafețelor articulare.
Leziunea poate fi o fisură în grosimea labrumului, o desprindere a lui de pe marginea osoasă sau o uzură treptată a țesutului. Cel mai des este afectată porțiunea din față și de sus a inelului, cea solicitată în flexie și în rotație. În cabinet, pacienții aud pentru aceeași problemă denumirile „ruptură de labrum”, „fisură de labrum” sau „leziune de labrum la șold”.
Leziunea apare rareori izolat. De obicei se dezvoltă pe fondul unei forme particulare a oaselor, cum este conflictul femuroacetabular, sau însoțește uzura cartilajului din coxartroză. Labrumul are o vascularizație redusă, deci o capacitate limitată de refacere. În același timp, multe leziuni nu produc niciun simptom: RMN-ul le arată frecvent și la persoane fără durere de șold. De aceea imaginea singură nu stabilește tratamentul; contează corespondența dintre simptome, examenul clinic și investigații.
Cum se manifestă
Simptomele se instalează de obicei treptat și sunt legate de poziții și de mișcări anume, nu de mersul obișnuit pe teren plat.
Durere inghinală profundă
Durerea se simte adânc, în zona inghinală, și se poate întinde spre partea laterală a șoldului sau spre fesă. Pacienții o arată adesea cuprinzând șoldul cu mâna în formă de „C”. Este surdă în repaus și devine ascuțită la anumite mișcări.
Durere la statul jos prelungit
Apare după un drum lung cu mașina, după ore petrecute la birou sau pe un scaun jos. Se accentuează la urcatul și coborâtul din mașină, la ghemuit și la încălțat, adică în pozițiile în care șoldul este îndoit mult.
Clic, agățare sau blocaj
Unii pacienți descriu un clic dureros, senzația că ceva se agață în articulație sau un blocaj de scurtă durată, care cedează la schimbarea poziției. Clicul fără durere este frecvent și are de regulă altă cauză.
Durere la pivotare și la sport
Răsucirea pe piciorul de sprijin, schimbările de direcție, șutul sau fandările adânci declanșează durerea. Uneori apare senzația că șoldul cedează. După efort poate rămâne o jenă inghinală care durează ore sau zile.
Durerea strict laterală, pe proeminența osoasă a șoldului, mai intensă noaptea la culcatul pe acea parte, sugerează mai degrabă o altă afecțiune.
De ce apare
Labrumul cedează atunci când este prins, tracționat sau suprasolicitat în mod repetat, de cele mai multe ori din cauza formei oaselor, nu a unui singur accident.
Conflictul femuroacetabular
Este cauza cea mai frecventă. Un cap femural care nu este perfect sferic sau o margine acetabulară prea acoperitoare prind labrumul între oase la fiecare flexie profundă a șoldului.
Displazia de șold
Când acetabulul acoperă insuficient capul femural, labrumul preia o parte din încărcarea destinată osului. Se îngroașă, apoi se fisurează sub această solicitare continuă.
Traumatismul
O cădere pe șold, un accident rutier sau o luxație pot rupe labrumul dintr-odată. O răsucire bruscă pe piciorul fixat în sol are același efect, mai ales în sport.
Sportul cu flexie și rotație
Fotbalul, artele marțiale, dansul, hocheiul sau golful repetă de mii de ori mișcările care solicită labrumul. Microtraumatismele se adună în timp, fără un moment anume de debut.
Degenerarea odată cu vârsta
Țesutul labrumului își pierde din elasticitate cu trecerea anilor. Leziunile degenerative apar mai frecvent după 40 de ani și însoțesc adesea uzura cartilajului articular.
Laxitatea capsulară
La persoanele cu articulații foarte mobile, capul femural are o mișcare mai amplă în cavitate. Labrumul este tracționat suplimentar, în special în sporturile cu amplitudini extreme.
Când e nevoie de consult
Leziunea de labrum nu este o urgență, însă câteva situații cu durere de șold cer evaluare imediată, fiindcă pot ascunde altceva.
Situații care cer evaluare imediată
- durere apărută după o cădere sau un accident, cu imposibilitatea de a te sprijini pe picior
- durere intensă de șold însoțită de febră sau de stare generală alterată
- șold rămas blocat, care nu își reia mișcarea la schimbarea poziției
Se recomandă o programare atunci când durerea inghinală persistă mai mult de două-trei săptămâni, revine la fiecare reluare a sportului, limitează statul jos, condusul sau încălțatul ori este însoțită de clic dureros și de senzație de agățare.
Cum se pune diagnosticul
Diagnosticul se sprijină pe potrivirea dintre ce descrie pacientul, ce arată examenul clinic și ce confirmă imagistica. Niciuna dintre cele trei nu este suficientă singură.
- 01
Istoric și simptome
Se stabilește unde se simte durerea, de când și în ce împrejurări.
- pozițiile și mișcările care o declanșează
- sportul practicat și eventualele traumatisme
- prezența clicului, a agățării sau a blocajului
Durerea inghinală poate veni și de la coloana lombară, de la mușchii adductori sau de la o hernie; de aceea întrebările depășesc șoldul. - 02
Examen clinic
Se evaluează mersul, amplitudinea mișcărilor și forța musculară, apoi se fac manevrele care solicită labrumul.
- testul de conflict: flexie, adducție și rotație internă a șoldului
- compararea rotațiilor cu șoldul opus
- palparea zonei laterale și a inserțiilor musculare
Reproducerea durerii obișnuite la aceste manevre orientează spre articulație, dar nu confirmă leziunea. - 03
Radiografia
Radiografia de bazin și cea de șold în incidență de profil sunt primele investigații cerute.
- arată forma capului femural și a acetabulului
- evidențiază displazia și semnele de conflict osos
- apreciază spațiul articular, deci starea cartilajului
Labrumul nu se vede pe radiografie; se vede însă cauza osoasă care l-a putut leza. - 04
RMN sau artro-RMN
Sunt investigațiile care arată labrumul și cartilajul. Se efectuează într-un serviciu de imagistică, pe baza recomandării.
- RMN-ul — descrie labrumul, cartilajul și structurile din jur
- Artro-RMN-ul — folosește substanță de contrast introdusă în articulație și conturează mai clar ruptura
Investigația se alege în funcție de suspiciunea clinică, nu de rutină.
Tratamentul fără operație
Este primul pas la majoritatea pacienților. Nu reface labrumul, dar urmărește reducerea durerii și un control mai bun al șoldului în mișcare.
Adaptarea activității
Se reduc temporar mișcările care prind labrumul între oase, fără repaus complet.
- se evită flexia profundă și răsucirile pe piciorul de sprijin
- sportul cu pivotare se întrerupe până la liniștirea durerii
- mersul și activitățile obișnuite continuă
Medicația antiinflamatoare
Se recomandă în cure scurte, în perioadele dureroase, ținând cont de celelalte afecțiuni și de tratamentele în curs. Reduce durerea și permite începerea exercițiilor; nu este un tratament de durată.
Kinetoterapia
Este componenta centrală. Programul întărește mușchii fesieri, rotatorii șoldului și musculatura trunchiului și corectează felul în care bazinul și șoldul se mișcă împreună.
- durează de regulă între șase săptămâni și trei luni, în funcție de evoluție
- exercițiile se învață cu specialistul și se continuă acasă
Reevaluarea
La control se urmăresc durerea, mobilitatea și toleranța la efort. În funcție de răspuns, programul se continuă, se asociază o infiltrație sau se discută etapa următoare.
Kinetoterapia se desfășoară cu kinetoterapeut, într-un serviciu de recuperare, nu la cabinet. La consultație se stabilesc indicația, obiectivele și momentul reevaluării.
Când se recomandă infiltrația
Infiltrația intraarticulară de șold intră în discuție când durerea împiedică kinetoterapia sau când trebuie lămurit dacă sursa durerii este în articulație.
Corticosteroizi
Se recomandă în puseul dureros care nu cedează la medicație și la adaptarea activității. Poate reduce inflamația din articulație pentru o perioadă, cât să permită reluarea exercițiilor. Numărul administrărilor este limitat.
Detalii
Acid hialuronic
Are loc doar atunci când leziunea de labrum coexistă cu uzura cartilajului articular, vizibilă pe radiografie sau la RMN. Nu se adresează rupturii în sine, ci degenerării care o însoțește.
DetaliiAdministrarea se face sub ghidaj ecografic, fiindcă articulația șoldului este profundă. La infiltrație se poate asocia un anestezic local: dacă durerea obișnuită dispare în orele următoare, sursa ei este în articulație. Infiltrația nu este un tratament izolat; se integrează într-un plan care include kinetoterapie și adaptarea activității.
Durere inghinală care apare la statul jos prelungit sau la pivotare?
La consultație se stabilește dacă durerea vine din articulația șoldului, ce investigații sunt necesare și cu ce se începe. Dacă se pune problema artroscopiei, primești îndrumare. Consultații CNAS și private, la Policlinica Titan.
Sau sună la 0764 652 686 Scrie pe WhatsApp
Când se ajunge la operație
Intervenția se discută atunci când durerea și simptomele mecanice persistă după un tratament conservator corect condus, iar examenul clinic și imagistica indică aceeași sursă: o leziune de labrum, de obicei împreună cu o cauză osoasă care se poate corecta. Nivelul de activitate și starea cartilajului cântăresc în decizie; când uzura articulației este avansată, discuția se mută către tratamentul artrozei.
Intervenția indicată în aceste situații este artroscopia de șold. Artroscopia de șold nu se efectuează în cadrul cabinetului. Când indicația există, pacientul este îndrumat către un chirurg cu practică în artroscopia de șold, cu investigațiile complete.
Ce ține de tine
Între controale, felul în care stai, te miști și te antrenezi influențează direct cât de des revine durerea.
Ce ajută
- un scaun mai înalt, cu șoldurile deasupra nivelului genunchilor
- pauze de ridicare și de mers la fiecare 30–40 de minute de stat jos
- exercițiile învățate la kinetoterapie, făcute constant
- mers, înot fără stilul bras, bicicletă cu șaua ridicată
- menținerea unei greutăți corporale echilibrate
Ce se evită
- genuflexiunile adânci și fandările până la limita mișcării
- statul picior peste picior și fotoliile joase
- întinderile forțate ale șoldului, făcute „ca să se dezmorțească”
- răsucirile bruște pe piciorul de sprijin
- reluarea sportului de contact cât timp durerea persistă
Durerea de șold are multe cauze posibile, iar localizarea ei orientează spre una sau alta. Ghidul de durere și pagina articulației le trec în revistă.
Întrebări frecvente
Leziunea de labrum se vindecă singură?
Labrumul are o vascularizație redusă, iar o ruptură nu se închide de la sine în sensul refacerii țesutului. Simptomele se pot însă liniști: multe persoane ajung să nu mai aibă durere după adaptarea activității și kinetoterapie, deși leziunea rămâne vizibilă la RMN. De aceea tratamentul urmărește durerea și funcția, nu imaginea.
Orice ruptură de labrum văzută la RMN se operează?
Nu. Leziunile de labrum apar frecvent la RMN și la persoane care nu au nicio durere de șold, mai ales odată cu vârsta. Indicația nu se pune pe imagine, ci pe corespondența dintre simptome, examenul clinic și investigații, și numai după ce tratamentul conservator corect condus nu a fost suficient.
Ce diferență este între RMN și artro-RMN?
La artro-RMN se injectează substanță de contrast direct în articulație, înaintea examinării. Lichidul destinde capsula și conturează mai clar labrumul și cartilajul. Un RMN efectuat la un aparat cu câmp magnetic înalt poate fi suficient în multe situații. Alegerea se face în funcție de suspiciunea clinică, iar ambele examinări se efectuează într-un serviciu de imagistică.
Clicul din șold înseamnă ruptură de labrum?
Nu neapărat. Un clic nedureros este frecvent și vine cel mai des de la un tendon care alunecă peste un relief osos, în fața sau pe partea laterală a șoldului. Devine sugestiv pentru o leziune de labrum atunci când este însoțit de durere inghinală profundă, de senzația de agățare sau de blocaj al mișcării.
Se poate face sport cu leziune de labrum?
Depinde de simptome și de tipul de efort. Activitățile cu flexie moderată a șoldului, precum mersul, înotul fără stilul bras sau bicicleta cu șaua ridicată, sunt de regulă bine tolerate. Sporturile cu pivotare și flexie profundă se reduc până la liniștirea durerii, iar reluarea lor se face progresiv, în funcție de evoluție.
Leziunea de labrum duce la coxartroză?
Labrumul protejează cartilajul, iar o leziune care însoțește un conflict femuroacetabular sau o displazie se asociază cu un risc mai mare de uzură a articulației în timp. Nu orice leziune evoluează astfel, iar ritmul nu se poate anticipa pentru un pacient anume. De aceea se recomandă urmărirea clinică și radiologică periodică.
Unde se face artroscopia de șold?
Artroscopia de șold nu se efectuează în cadrul cabinetului. Când indicația există, pacientul este îndrumat către un chirurg cu practică în artroscopia de șold, cu investigațiile complete. Evaluarea, tratamentul conservator, infiltrațiile și urmărirea în timp rămân posibile la cabinet.
