Sindromul de tunel carpian – cauze, simptome, tratament
Nervul median trece spre palmă printr-un canal îngust de la nivelul încheieturii, împreună cu tendoanele care îndoaie degetele. Când presiunea din acel spațiu crește, apar amorțeli în police, index și mediu, furnicături care trezesc noaptea și, în timp, scăderea forței de prindere. Simptomele care se repetă săptămâni la rând sau care încep să schimbe felul în care funcționează mâna merită evaluate, fiindcă nervul suferă tăcut.
Ce este sindromul de tunel carpian
Este suferința nervului median comprimat la nivelul încheieturii, în canalul osos și fibros prin care nervul intră în palmă.
Tunelul carpian este un spațiu îngust de la baza palmei, mărginit dedesubt și lateral de oasele mici ale încheieturii, iar deasupra de o bandă fibroasă groasă, numită ligament transvers al carpului. Prin acest canal trec nervul median și tendoanele care îndoaie degetele. Spațiul este plin în condiții normale și nu se poate destinde: orice îngroșare a tecilor tendinoase sau acumulare de lichid crește presiunea din interior, iar nervul este structura cea mai sensibilă la ea. De aceea afecțiunea se mai numește sindrom de canal carpian sau compresia nervului median la pumn, iar pacienții o descriu de obicei prin senzația că le amorțesc degetele.
Nervul median duce sensibilitatea policelui, a indexului, a mediusului și a jumătății dinspre police a inelarului și comandă o parte din musculatura de la baza policelui, cea care asigură opoziția — gestul de a atinge vârful policelui cu celelalte degete. Compresia afectează întâi învelișul de mielină, care ajută impulsul nervos să circule repede, și abia mai târziu fibra nervoasă însăși. Diferența contează: în prima fază simptomele sunt intermitente și reversibile, în a doua apar pierderea de forță și topirea musculaturii de la baza policelui, care se refac mai greu. Este cea mai frecventă compresie nervoasă de la nivelul membrului superior și apare mai des la femei și după 40 de ani.
Cum se manifestă
Simptomele încep senzitiv și intermitent, legate de poziția încheieturii și de orele de noapte, iar semnele care privesc forța mâinii apar după o perioadă mai lungă.
Amorțeală nocturnă care trezește din somn
Este motivul cel mai frecvent de prezentare. Furnicăturile prind policele, indexul, mediusul și jumătatea dinspre police a inelarului, iar degetul mic rămâne de obicei nemodificat. La început trec după ce mâna este scuturată sau lăsată să atârne câteva minute.
Furnicături la gesturile cu încheietura fixată
Apar la condus, la ținutul telefonului sau al unei cărți, la uscatul părului, la lucrul prelungit cu tastatura. Se instalează după câteva minute în aceeași poziție și cedează la schimbarea unghiului.
Scăderea forței și obiecte scăpate
Prinderea între police și celelalte degete slăbește, iar gesturile obișnuite devin nesigure — răsucitul cheii, deschiderea unui borcan, ținutul unei căni. Semnul apare mai târziu decât amorțelile și schimbă gravitatea situației.
Sensibilitate fină pierdută și musculatură topită
Degetele nu mai recunosc bine texturile și mărimile, iar nasturii sau monedele devin greu de manevrat. În formele avansate se observă subțierea musculaturii de la baza policelui și dificultatea de a atinge cu policele vârfurile celorlalte degete.
De ce apare
Aproape toate cauzele acționează la fel: fie micșorează canalul, fie umplu spațiul disponibil, fie cresc presiunea din interiorul lui.
Gesturi repetitive și vibrații
Munca de asamblare, casieria, lucrul îndelungat cu tastatura și mouse-ul, uneltele vibratorii. Contează repetarea zilnică și poziția susținută a încheieturii, nu efortul unui singur gest.
Sarcina și menopauza
Retenția de lichide din a doua jumătate a sarcinii și schimbările hormonale de la menopauză cresc presiunea din canal. Forma legată de sarcină are, de regulă, o evoluție proprie și se urmărește ca atare.
Diabetul zaharat
Face nervii periferici mai vulnerabili la compresie și încetinește refacerea lor. Nu produce singur afecțiunea, dar schimbă felul în care evoluează și cât de repede se recuperează nervul.
Hipotiroidismul
Modifică compoziția țesuturilor moi din jurul tendoanelor și reduce spațiul disponibil în canal. Este una dintre cauzele generale care merită căutate când simptomele apar la ambele mâini.
Inflamația tecilor tendinoase
Tendoanele care trec prin canal au un înveliș care se poate îngroșa în bolile inflamatorii articulare sau după perioade de suprasolicitare. Îngroșarea ocupă din spațiul care ar trebui să rămână nervului.
Sechele după traumatisme și canal îngust
O fractură veche a încheieturii, consolidată cu deformare, micșorează canalul. La unii oameni tunelul este constituțional mai strâmt, ceea ce explică apariția simptomelor fără o solicitare deosebită.
Când e nevoie de consult
O amorțeală care apare rar și trece la scuturarea mâinii poate fi urmărită o vreme. Semnele care arată că nervul a trecut deja de faza reversibilă nu se amână.
Situații care cer prezentare neîntârziată
- amorțeală devenită permanentă, care nu mai dispare la schimbarea poziției mâinii
- subțierea vizibilă a musculaturii de la baza policelui, comparativ cu partea opusă
- imposibilitatea de a atinge cu policele vârfurile celorlalte degete sau de a ține ferm un obiect
- instalarea bruscă a amorțelii și a durerii după o fractură, o luxație sau o lovitură la încheietură
Merită o programare amorțeala nocturnă care se repetă câteva săptămâni, furnicăturile care apar la fiecare drum cu mașina sau orice schimbare, chiar discretă, în siguranța gesturilor fine. Cu cât suferința nervului este mai scurtă în momentul evaluării, cu atât mai multe opțiuni rămân deschise. Poți vedea tiparele durerii de mână
Cum se pune diagnosticul
Diagnosticul se sprijină pe tiparul simptomelor și pe examenul clinic; investigațiile confirmă locul compresiei și arată cât de mult a suferit nervul.
- 01
Istoric și tiparul simptomelor
Felul în care apar simptomele orientează diagnosticul mai bine decât orice imagine.
- ce degete sunt prinse și dacă degetul mic rămâne nemodificat
- dacă amorțeala trezește din somn și dacă scuturarea mâinii o ameliorează
- de cât timp durează și dacă intervalele libere se scurtează
- ocupația, traumatismele vechi la încheietură, sarcina, bolile generale asociate
Un simptom devenit continuu după o perioadă intermitentă cântărește mai mult decât intensitatea lui. - 02
Examen clinic
Se examinează încheietura, teritoriul nervului și musculatura mâinii, comparativ cu partea opusă.
- menținerea încheieturii îndoite un minut și percuția canalului, manevre care reproduc furnicăturile
- harta sensibilității pe police, index, mediu și jumătatea dinspre police a inelarului
- testarea forței de opoziție a policelui și observarea musculaturii de la baza lui
- examinarea ambelor mâini, fiindcă afectarea este frecvent bilaterală
- verificarea gâtului și a cotului, pentru a separa alte cauze de amorțeală în aceeași mână
Sensibilitatea păstrată în palma dinspre police, în afara degetelor, este un element care orientează spre compresia din canal. - 03
Investigații
- Electromiografia cu studiu de conducere nervoasă — investigația de referință: confirmă locul compresiei și arată cât de mult a suferit nervul
- Radiografia de pumn — când există artroză, deformare sau istoric de fractură în zonă
- Ecografia sau RMN-ul — recomandate într-un serviciu de imagistică, când se suspectează o formațiune locală sau când tabloul rămâne neclar
Investigația se alege în funcție de suspiciunea clinică, nu de rutină. Investigațiile ortopedice
Tratamentul fără operație
În formele fără deficit de forță, tratamentul începe prin scăderea presiunii din canal. Ordinea măsurilor contează, iar rezultatul se evaluează la controale, nu de la o zi la alta.
Orteza și adaptarea gesturilor
Este partea cu efectul cel mai mare, fiindcă acoperă orele în care încheietura stă îndoită fără control. Se urmărește menținerea pumnului aproape de poziția neutră.
- orteză de pumn în poziție neutră, purtată noaptea
- reglarea tastaturii, a mouse-ului și a înălțimii mesei, astfel încât încheietura să rămână dreaptă
- pauze scurte și schimbarea poziției la activitățile repetitive
- reducerea lucrului cu unelte vibratorii cât timp simptomele sunt active
Programul kinetic și medicația
Exercițiile de alunecare redau mobilitatea nervului și a tendoanelor în canal și se execută blând, fără să provoace furnicături. Se învață cu kinetoterapeutul și se continuă acasă.
- tehnici de mobilizare a nervului median, dozate progresiv
- alunecarea tendoanelor flexoare și mobilizarea degetelor
- antiinflamator nesteroidian, ca și clasă terapeutică, pe perioadă scurtă, când durerea locală supără
- controlul bolilor generale asociate, împreună cu medicul de familie
Kinetoterapia se desfășoară cu kinetoterapeutul, într-un serviciu de recuperare, nu la cabinet. Procedurile de fizioterapie cu agenți fizici se recomandă și se efectuează tot acolo. La cabinet se stabilesc diagnosticul, planul și pragurile la care acesta se schimbă.
Când se recomandă infiltrația
În sindromul de tunel carpian infiltrația se adresează direct spațiului în care nervul este comprimat, iar la mână substanța folosită în această situație este corticosteroidul.
Corticosteroizi
Se administrează în tunelul carpian, sub ghidaj ecografic, cu scopul de a reduce inflamația tecilor tendinoase și presiunea care apasă pe nerv. Intră în discuție în formele ușoare și moderate, la pacienții la care orteza și adaptarea gesturilor nu au fost suficiente, precum și în perioadele în care tratamentul trebuie temporizat, cum este sarcina. Ameliorarea obținută are și valoare de orientare pentru diagnostic, fiindcă arată că simptomele vin din canal.
DetaliiInfiltrația nu este niciodată tratament izolat: rămâne o componentă dintr-un plan care include orteza, corecția gesturilor zilnice, programul kinetic și reevaluarea la interval stabilit. Substanța, momentul și numărul administrărilor se stabilesc la consultație, după diagnostic. Când există deja deficit de forță sau topirea musculaturii de la baza policelui, discuția se mută în altă direcție.
Degetele amorțesc noaptea și dimineața revine?
La consultație se stabilește dacă amorțeala vine de la încheietură, de la cot sau de la gât, cât de mult a suferit nervul și ce plan i se potrivește situației. Consultații CNAS și private, la Policlinica Titan.
Sau sună la 0764 652 686 Scrie pe WhatsApp
Când se ajunge la operație
Se pune problema intervenției atunci când amorțeala a devenit permanentă, când examenul clinic arată scăderea forței de opoziție a policelui sau topirea musculaturii de la baza lui, când electromiografia arată o suferință marcată a nervului, ori când simptomele persistă după un program conservator corect condus și urmărit la controale. Deficitul instalat schimbă calculul: acolo așteptarea nu mai aduce nimic.
Operația urmărește lărgirea canalului, prin secționarea benzii fibroase care îl acoperă, astfel încât presiunea asupra nervului să scadă. Intervențiile chirurgicale se efectuează la Spitalul Memorial Băneasa.
Ce ține de tine
Între controale, cea mai mare parte a presiunii din canal vine din poziții și gesturi pe care le repeți fără să le observi. Acolo se poate interveni imediat.
Ce ajută
- purtarea ortezei noaptea, în perioada stabilită la consultație
- așezarea tastaturii și a mouse-ului astfel încât încheietura să rămână dreaptă, fără sprijin pe marginea mesei
- pauze scurte și schimbarea gestului la activitățile repetitive
- ținerea mâinii în jos și mișcarea degetelor când apar furnicăturile nocturne
- exercițiile de alunecare a nervului și a tendoanelor, învățate cu kinetoterapeutul
Ce se evită
- dormitul cu pumnul îndoit sub pernă sau sub obraz
- strânsul prelungit al volanului, al ghidonului sau al uneltelor de mână
- uneltele vibratorii, atunci când simptomele sunt active
- întinderile agresive și exercițiile care produc furnicături — semnalul arată că nervul e iritat, nu că se lucrează bine
- amânarea evaluării când apar slăbiciunea sau amorțeala permanentă
Mâna poate amorți sau durea din mai multe motive, iar unele se suprapun peste compresia nervului median. O privire de ansamblu asupra afecțiunilor din zonă ajută la înțelegerea traseului de evaluare.
Întrebări frecvente
Cum îmi dau seama dacă amorțeala vine de la încheietură sau de la gât?
Compresia din canalul carpian prinde policele, indexul, mediusul și jumătatea dinspre police a inelarului și se leagă de poziția încheieturii și de orele de noapte. Suferința rădăcinilor de la nivelul gâtului urmează o bandă care coboară din umăr și se însoțește de durere cervicală. Separarea se face la examenul clinic, iar când tabloul rămâne neclar, electromiografia arată unde este blocajul.
De ce degetele amorțesc mai ales noaptea?
În somn încheietura stă îndoită ore în șir, adesea sub pernă sau sub obraz, iar în poziția aceea presiunea din canal crește. Se adaugă și distribuția lichidelor în corp, diferită în poziția culcat. De aceea orteza purtată noaptea, care menține pumnul aproape de poziția neutră, este una dintre primele măsuri recomandate.
Cât timp se poartă orteza și numai noaptea?
Orteza acoperă în primul rând intervalul de noapte, fiindcă acolo se produce cea mai mare parte a compresiei necontrolate. Poate fi folosită și ziua, în timpul activităților care declanșează simptomele, dar nu permanent. Perioada se stabilește la consultație, în funcție de evoluția simptomelor.
Este obligatorie electromiografia?
În formele ușoare, cu simptome tipice și examen clinic clar, tratamentul poate începe și fără ea. Devine necesară când tabloul e neclar, când se suspectează și o altă compresie pe același membru sau când se pune problema operației, fiindcă arată cât de mult a suferit nervul.
Ajută infiltrația în sindromul de tunel carpian?
Infiltrația cu corticosteroid se administrează în canalul carpian, sub ghidaj ecografic, și urmărește reducerea inflamației și a presiunii din interiorul lui. Își are locul în formele ușoare și moderate, ca parte dintr-un plan care include orteza și corecția gesturilor zilnice, nu ca tratament izolat.
Se poate confunda cu sindromul de tunel cubital?
Cele două prind degete diferite: tunelul carpian dă amorțeli în police, index și mediu, iar tunelul cubital, care ține de compresia nervului la cot, în degetul mic și inelar. Un indiciu util este sensibilitatea de pe dosul mâinii, modificată în compresia de la cot și păstrată în cea de la încheietură. Afecțiunile pot coexista.
Amorțelile apărute în sarcină trec de la sine?
Forma legată de sarcină apare de obicei în a doua jumătate a ei și se ameliorează frecvent în lunile de după naștere, odată cu retragerea retenției de lichide. De aceea tratamentul rămâne în general conservator în acest interval. Simptomele care persistă după naștere sau care se însoțesc de scăderea forței cer reevaluare.
Ce se întâmplă dacă amân evaluarea?
Cât timp simptomele sunt intermitente, suferința nervului este în general reversibilă. Compresia prelungită afectează însă fibra nervoasă, iar atunci apar scăderea forței și topirea musculaturii de la baza policelui, care se refac lent. Evaluarea timpurie păstrează deschise mai multe opțiuni.
