Durere de șold – cauze, semne de alarmă și când mergi la medic

Cauzele sunt variate: uzura cartilajului articular, contactul anormal dintre colul femural și marginea acetabulului, leziunile labrumului, afectarea structurilor de pe fața laterală a șoldului, întreruperea vascularizației capului femural sau o fractură. Localizarea durerii oferă primul indiciu, iar tiparul — momentul apariției, gestul care o declanșează, distanța de mers — îl completează. Diagnosticul precis cere examen clinic și, de regulă, o radiografie de bazin.

Durerea resimțită în pliul inghinal vine, de cele mai multe ori, din articulația propriu-zisă a șoldului: cartilajul, labrumul sau osul de sub cartilaj. Se accentuează tipic la mers, la urcatul scărilor, la ridicarea din scaun și la răsucirea piciorului spre interior. La examenul clinic, semnul cel mai constant este limitarea dureroasă a rotației interne. Radiografia de bazin este investigația care se face prima.

Pe fața laterală a șoldului se află marele trohanter, bursa de deasupra lui și tendoanele mușchilor fesieri. Durerea de acolo apare tipic la culcatul pe partea afectată, la urcatul scărilor și după mers prelungit. Este frecvent confundată cu artroza de șold, dar mecanismul și tratamentul sunt diferite: aici contează în primul rând refacerea forței abductorilor, iar infiltrația se face în afara articulației.

Poate veni din ambele, iar diferențierea se face la examenul clinic. Durerea fesieră care coboară pe spatele coapsei, sub genunchi, mai ales însoțită de amorțeli sau furnicături, are frecvent originea în coloana lombară. Durerea din articulația șoldului se simte mai degrabă în zona inghinală și în fața coapsei, iar mișcările pasive ale șoldului o reproduc. De aceea, la consultația pentru durere de șold se examinează și coloana lombară.

Da, și este una dintre cele mai frecvente confuzii din ortopedie. Șoldul și genunchiul au o inervație comună, iar durerea din articulația șoldului se proiectează pe fața anterioară a coapsei, până deasupra genunchiului. Unii pacienți se prezintă convinși că problema este la genunchi, cu radiografii de genunchi normale. Un genunchi fără semne clinice, alături de o rotație internă de șold dureroasă, mută atenția pe șold.

Depinde de cauză. Durerea apărută după o suprasolicitare poate ceda în câteva zile cu repaus relativ. Durerea care persistă peste două-trei săptămâni, care scurtează progresiv distanța de mers sau care se însoțește de limitarea mișcării merită evaluare ortopedică. Există și situații în care momentul evaluării schimbă opțiunile disponibile — necroza avasculară, de exemplu, se vede pe RMN înainte să apară modificări pe radiografie.

Nu. Artroza șoldului este cea mai frecventă cauză după o anumită vârstă, dar aceleași simptome pot apărea prin conflict femuroacetabular la adultul tânăr, prin leziune de labrum, prin necroză avasculară sau prin afectarea structurilor de pe fața laterală. Vârsta, modul de apariție și aspectul radiografic sunt cele care fac diferența — nu intensitatea durerii.

Radiografia de bazin este investigația de primă intenție și, în multe situații, singura necesară. RMN-ul se recomandă când se suspectează necroza avasculară în stadiu precoce, o leziune de labrum sau o fractură care nu se vede pe radiografie. Computer tomografia aduce detaliul osos, util înaintea unei intervenții. Ecografia musculoscheletală evaluează structurile de pe fața laterală și se efectuează într-un serviciu de imagistică, pe baza recomandării.

În indicațiile potrivite, da. La șold, infiltrația se poate face intraarticular sau peritrohanterian, în funcție de structura afectată, cu corticosteroid, acid hialuronic sau plasmă îmbogățită cu trombocite. Articulația fiind profundă și acoperită de un strat muscular gros, procedura se efectuează sub ghidaj ecografic. Infiltrația nu înlocuiește kinetoterapia: rolul ei este să deschidă fereastra în care exercițiul devine posibil.

Intervenția se discută când tratamentul conservator nu mai controlează simptomele sau când leziunea structurală o impune de la început. În artroza avansată și în necroza cu prăbușirea capului femural, opțiunea este proteza totală de șold; în necroza descoperită într-un stadiu precoce se poate discuta forajul de decompresiune, care păstrează articulația. Fractura de col femural se rezolvă chirurgical de urgență, prin osteosinteză sau protezare, în funcție de tipul fracturii și de vârstă. Conflictul femuroacetabular și leziunile de labrum se tratează artroscopic — este o intervenție pe care nu o efectuez, așa că, dacă indicația se confirmă la evaluare, te îndrum către un serviciu care o realizează.