Afecțiunile mâinii – simptome, diagnostic și tratament

Nu — dar este cel mai frecvent. Amorțeala nocturnă în primele 3½ degete (police, index, medius și jumătatea radială a inelarul), ameliorată de scuturarea mâinii, este extrem de sugestivă pentru sindromul de tunel carpian. Amorțeala în degetele IV–V indică mai degrabă compresia nervului cubital la cot sau axilă. Amorțeala în toate degetele poate fi neuropatie periferică sau compresie cervicală. EMG/ENG clarifică diagnosticul în toate cazurile neconcludente clinic.

Da, în formele ușoare și moderate. Atela nocturnă de pumn în poziție neutră, infiltrația cu corticosteroid în tunel și modificarea activităților agravante oferă ameliorare în 60–70% din cazurile ușoare. Totuși, în formele moderate-severe (atrofie teniară, deficit motor, EMG cu denervare activă), chirurgia este indicată pentru a preveni leziunile nervoase ireversibile. Decompresiunea chirurgicală a tunelului carpian este una dintre cele mai eficiente intervenții ortopedice — cu ameliorare în peste 90% din cazuri.

În formele ușoare-moderate, o singură infiltrație cu corticosteroid rezolvă problema definitiv la 50–70% din pacienți. A doua infiltrație la 4–6 săptămâni aduce rata de succes la 80–85%. Formele severe (deget blocat fix în flexie) și cele recurente după 2 infiltrații au indicație chirurgicală — secțiunea scripetelor A1, o intervenție de 10–15 minute în anestezie locală, cu recuperare rapidă.

Da — tendinita De Quervain postpartum este foarte frecventă. Combinația dintre modificările hormonale (relaxina crescută produce laxitate ligamentară și umflarea tecilor sinoviale) și mișcările repetitive de prindere și ridicare a bebelușului cu policele abdus supraîncarcă primul compartiment extensor. Este adesea confundată cu o „durere de încheietură" și ignorată, dar răspunde bine la tratament conservator, atelare și infiltrație cu corticosteroid.

Da — recidiva este parte din evoluția bolii, nu un eșec chirurgical. Rata de recidivă după fasciectomie parțială este de 20–40% la 5 ani, mai mare la pacienții tineri, cu factori de risc multipli (diabet, alcool, istoric familial) și la cei cu scor Hueston mare. Reinserția enzimatică cu colagenază sau o a doua intervenție chirurgicală sunt opțiunile pentru recidive. De aceea, kinetoterapia și atelarea nocturnă postoperatorie sunt esențiale pentru a prelungi rezultatul intervenției.

Activitățile ușoare ale mâinii (scris, calculator) se pot relua în 1–2 săptămâni. Forța completă de prindere se recuperează în 4–8 săptămâni. Munca fizică solicitantă poate fi reluată la 6–8 săptămâni. Amorțeala nocturnă dispare de obicei imediat postoperator. Recuperarea sensibilității normale poate dura 3–6 luni în formele cu compresie prelungită. Cicatricea palmară devine nedureroasă la 2–3 luni.

Da, în stadiile I–II. Orteza de repaus a policelui, infiltrațiile intraarticulare cu corticosteroid sau acid hialuronic și kinetoterapia de tonifiere a musculaturii tenare oferă ameliorare semnificativă în formele ușoare-moderate. Infiltrațiile cu PRP sunt o opțiune în formele cronice rezistente. Artroplastia trapezometacarpiană (înlocuirea articulației uzate) este indicată în stadiile III–IV cu durere invalidantă și slăbiciune marcată — cu rezultate funcționale excelente la 85–90% din pacienți.